Duzina de cuvinte – Cazna lu’ Manuil

 

Ipolit Strâmbu, Visare 

 

Cazna lu’ Manuil

 

Treaba iaste încurcată pentr-o fată de boiariu.

Locuiaște la conacu și priveaște visătoriu

Cătră cela mirean oacheș înspră stele uitătoriu.

Ară cușma pusă mîndru, numa mintea-i pusă șui

Prăvălit în deasa iarbă, să muncește-n gîndul lui,

Ce muiare să-și ia soață să s-așaze locului.

Le tăt duce cu voroava și pe-Anuca și’p Măruca

Și n-ar ști pe cari s-aleagă de l-ăi bate cu leuca.

După sfînt-orînduire, cum scrie la ispisoc,

Tre’ să iaie numa una, dacă tăt să prinde-n gioc.

Iar pre una tăt va piarde, și are să să smintească.

De să află prin norod despre treab-aiast drăcească

Numa popă nu-l primeaște în breasla bisearicească.

La ibovnica Măruca, Manuil se tăt gândeaște,

sughițând de pohta ei. Dar-Anuca îl cinsteaște

Și-i cuminte, naltă, mîndră, o fămeae de ispravă

Ar merge și la osândă pentru dînsa, că-i firavă.

Nu-i bai nice de-i tae capul, c-aiast brav ipochimen

Azi și-a dobândit curagiul. Să venim la prochimen –

Iaste gata să să-nsoare cu scumpuca de Anuca!

Dară Măruca, tot Măruca-i și o creade a-l erta.

Îi va da niscare lucruri. Scumpe, cum îi obiceaiul

celora cu fapta sa. Sărutări i-ar împle gâtul

să cearce a o-mbuna, să nu-i cate iar pricină

și s-apuce a-l spurca. De nu ține hicleșugul,

a hi vaaaaaai de cușma sa!

 

Cuvintele ceale de sfat și aiastă grea cercare au venit pre porunca unei domnițe respectabile. Să chiamă PSI (nume de prin alte părți, bag samă, că n-am mai auzit neceodată pe la noi) și cred c-o mai chiamă și alții pe la ea pe-acasă, că-i fămeae strașnică și cătată și n-are timp de perdut, că trebă să-ntindă measele la oaspeți.