Duzina de cuvinte – Cazna lu’ Manuil

 

Ipolit Strambu - Visare

Ipolit Strâmbu, Visare 

 

Cazna lu’ Manuil

 

Treaba iaste încurcată pentr-o fată de boiariu.

Locuiaște la conacu și priveaște visătoriu

Cătră cela mirean oacheș înspră stele uitătoriu.

Ară cușma pusă mîndru, numa mintea-i pusă șui

Prăvălit în deasa iarbă, să muncește-n gîndul lui,

Ce muiare să-și ia soață să s-așaze locului.

Le tăt duce cu voroava și pe-Anuca și’p Măruca

Și n-ar ști pe cari s-aleagă de l-ăi bate cu leuca.

După sfînt-orînduire, cum scrie la ispisoc,

Tre’ să iaie numa una, dacă tăt să prinde-n gioc.

Iar pre una tăt va piarde, și are să să smintească.

De să află prin norod despre treab-aiast drăcească

Numa popă nu-l primeaște în breasla bisearicească.

La ibovnica Măruca, Manuil se tăt gândeaște,

sughițând de pohta ei. Dar-Anuca îl cinsteaște

Și-i cuminte, naltă, mîndră, o fămeae de ispravă

Ar merge și la osândă pentru dînsa, că-i firavă.

Nu-i bai nice de-i tae capul, c-aiast brav ipochimen

Azi și-a dobândit curagiul. Să venim la prochimen –

Iaste gata să să-nsoare cu scumpuca de Anuca!

Dară Măruca, tot Măruca-i și o creade a-l erta.

Îi va da niscare lucruri. Scumpe, cum îi obiceaiul

celora cu fapta sa. Sărutări i-ar împle gâtul

să cearce a o-mbuna, să nu-i cate iar pricină

și s-apuce a-l spurca. De nu ține hicleșugul,

a hi vaaaaaai de cușma sa!

 

Cuvintele ceale de sfat și aiastă grea cercare au venit pre porunca unei domnițe respectabile. Să chiamă PSI (nume de prin alte părți, bag samă, că n-am mai auzit neceodată pe la noi) și cred c-o mai chiamă și alții pe la ea pe-acasă, că-i fămeae strașnică și cătată și n-are timp de perdut, că trebă să-ntindă measele la oaspeți.

Advertisements

Psiluneli – Un cerc deschis

 

 

 

fertility.jpg!Blog

Salvador Dali, Fertility

Cu cercul deschis m-așteaptă pământul

 

Mi-am prins trupu-n dimineață

Ca-ntr-o rochie de vară boțită

Croită din cercuri de soare,

Lipsite de rază, ca un ceas fără ace.

Uitând că mi se făcuse deja toamnă

M-am surprins cu rochia deșirată.

Ceața-mi descususe veșmântul pe poale

și mi-l ploua mărunt spre pământ

(Culegător zilier de bale celeste).

Rochia-mi biodegradabilă îi este hrană

Pentru avortonii ancorați în porii deschiși

(odrasle fertilizante pe epiderma-i malignă).

Sprijinit în trupul zdrențuros, scăldat în transpirații

Îi mângâie grunjos pe frunțile nedospite,

Își scotocește generos măruntaiele

Regurgitându-le resturi de ani cu podoabe de aur.

 

În cercuri Psilunatice înalte au mai tras și alții cu arcul.

Duzina de cuvinte – Exil neuronal

 

 

 

Human Neuron

                                                                          Neuron

    Țopăia mereu jucăuș printre file de calendar, previzibile, repetitive ca acele unui ceasornic monoton, cu doar douăsprezece ore pictate abstract pe cadran. Rutina cu care i se prelingea morocănosul timp, nu-i afecta însă buna-dispoziție sau vreuna dintre nenumăratele sinapse „nevinovate” și clandestine de care era dependent. Era un neuron căruia seriozitatea îi era cu totul străină, nu-l interesau legăturile stabile, totul era o perpetuă joacă de-a dendrita și axonul, fără obligații. Avusese norocul să locuiască în țeasta unui artist trăirist care, îl răsfăța de mai multe ori pe zi, cu câte un pocal cu stimulente bahice. Știa că viața îi este pusă în pericol de toate aceste excese dar se alinta cu gândul că intensitatea senzațiilor va suplini cu succes existența scurtă pe care o foarfecă fără coloratură avea să i-o taie cât de curând.

    Nimic nu părea să prevestească acest viraj ireversibil care avea să-i mutileze seninătatea existențială. A fost de-ajuns o scânteie, un scurtcircuit neuronal, ca să-și primească cumplita sentință. A simțit-o ca pe-o alunecare în gol de la mii de metri. Expulzarea din tranșeul adânc săpat în cortexul fecund al rațiunii a fost ca o dezlipire de pântecul matern, o smulgere din placenta nutritivă a gândirii pure. Înțelegea decizia. Și el ar fi făcut la fel dacă s-ar fi aflat la conducerea acestui mecanism cerebral perfect.

    Îl aștepta un viitor incert într-un loc necunoscut. O viață în exil, asemenea tuturor ereticilor neuronali, într-o casă mică, cu patru cămăruțe modeste, bântuit de infernul trăirilor siropoase și echivoce. Așa porni pe drumul către purgatoriul „cordial”, cu sinapsa amputată și cu rațiunea secătuită; contaminat sentimental, cărând după el bagajul cu emoții proaspăt dobândite, dintr-o blestemată clipă de neatenție. Acordizat forțat pe tărâmul nechibzuințelor sentimentale, își căută cu privirea un loc mărginaș în care să-și depoziteze sentimentele reziduale, transportate îngrămădite, ca-ntr-un plisc de pui golaș.

    Dintr-o dată, se cutremură violent. Dărâmat de zguduitură, conștientiză rapid că a nimerit pe o falie tectonică. Se pare că aici, emoțiile erup în cascade, la intervale regulate. Simte de fiecare dată cum lava îi arde sinapsa fragilă și-i pune în pericol stabilitatea. Șuvoaie roșii curg în viteză către el. Parcă le știe de undeva. Da! Seamănă izbitor cu lichidul acela care-i iriga șanțurile în care se pitea deseori, să-și destindă dendritele amorțite de petrecerile ce păreau fără sfârșit. Doar că aici, acele firicele roșii, delicate, se transformaseră în râuri și fluvii învelite în vene și artere groase, răsucite. Începe să se simtă strangulat de torsada ce-și schimbă culorile cu o viteză amețitoare. Evident, are năluciri. Prea mult zgomot, prea multe pulsații, vibrații, prea multă culoare, căldură…amețeală. Cum poate oare iubirea să locuiască într-un spațiu atât de ostil? O secundă mai târziu își pierdu cunoștința. Găsi, în schimb, o liniște absolută. Un somn cald, magic, ca o mângâiere maternă.

Aceasta nu este o lucrare științifică. Este doar o închipuire rebellă despre deportarea unui biet neuron din cortexul paradisiac, într-o inimă grav afectată de sentimentul iubirii. Flagelul, identificat de specialiști sub numele PSI, responsabil de drama acestui inocent neuron, a fost transmis pe cale virală, deghizat abil în 12 cuvinte, care nu au dat nimic de bănuit: coloratura, viraj, torsada, cascade, incert, foarfeca, dezlipire, marginas, scanteie, pocal, alunecare, plisc. Sunt sigură că a făcut și alte victime. Le puteți acorda primul ajutor sau măcar pe ultimul, aici.

Duzina de cuvinte – Unde se duc copacii când se duc?

 

 

Când în urma ta mi-ai lăsat toamna-n poartă

Și copacii și-au luat zborul

Unul câte unul, fără ultimatum

Sătui să tot aștepte în fundul gol

Să mi se facă mie primăvara.

Când am rămas fără castani,

Cu degete de cretă fosilizată

Am desenat în locul lor umbre

Și le-am îngropat preventiv

Să nu-mi degere peste iarnă.

După salcâmi m-am uitat sleită

Cum își înalță trunchiurile

Fără să-mi fluture măcar o creangă.

Doar cel din urmă corcoduș

S-a gândit să-mi mâzgălească

Un sărut albăstrui din cerul deșirat.

În amintirea clipelor de efervescență 

Am rătăcit o vreme desculță prin luminiș

Cu păsări desfrunzite pe umăr,

Alunecând printre iluzii de beladonă.

Acum, cu verdele zdrențuit mă târăsc ostracizat

Spre lacuri înghețate artificial.

Mă cuibăresc fetal într-un năvod părăsit

Și-mi trag  narcotic plapuma iernii

Peste sufletul eviscerat.

Poezia participă la Duzina de cuvinte, găzduită de PSI.

Duzina de cuvinte – Mi s-a lepădat paharu’

 

 

 

mEkorro0mNIZwWkOEpxBqLQ

In vino veritas

Trup de sticlă, beat de formă,

Stând incert pe colț de masă,

N-ai văzut cumva, paharul,

Alchimist fără de clasă?

O fi iar o nălucire,

Mintea iar îmi joacă feste?

Sufăr grav de-amor văratic

M-am aprins dup-un sălbatic

Inorog cu mii de fețe.

Cal vopsit ca biata cioară

Numai cornul îl salvează.

Pentr-o scurtă alipire,

Acuplare, hai să-i zicem

Adăpați cu transpirații,

Năluciți peste simțire,

Am căzut ca proasta-n plasă.

Mă holbez naiv la sticlă

Și mă-ntreb unde-i paharul.

Cred că și-a forțat norocul

Și s-a lepădat de mine

Cum făcu și inorogul,

S-a tot dus și nu mai vine.

Aș mai da vindecător

Înc-o dușcă acuș pe gât

Dar cu ce-o plătesc, nenică

Sfanțu-i lipsă, n-am decât

Banii de salubritate.

Numai ăștia mi-au rămas.

Oi plăti la lichidare…

Starea de beție, însă

Se plătește …în avans.

Poezie participândă la Duzina de cuvinte, găzduită de PSI