Perspectivă

 

 

 

Anslem Kiefer, Serafim (1984)

 

M-am cățărat pe coama unei clipe

Crezând că mi-aș putea lărgi orizonturile.

Anii căscați ca un hău se uitau la mine

Cu rânjetul uscat pe buzele decrepite.

Îmi otrăveau orice speranță de mâine.

Îmi desenau apusul cu negru de fum

Arzându-mi tălpile cu cenușa soarelui

Lepădat întâia oară de răsăritul mistuitor.

Cum puteam să le mai spun de visele mele?

Cum aveam să-mi potrivesc cuvintele

În trupul lor găunos și lipsit de credință?

Aș fi vrut să mă dau jos

De pe treapta ce-mi scârțâia-n ghete.

Pe muntele de sare să-mi lunec pașii dezlipiți.

Nu avea rost să-mi condimentez gândurile

Doar de dragul vorbelor alintate în papile.

Îmi rămăsese oricum amintirea lor fadă

Garnisită cu sensuri tăvălite-n ierburi aromate

Asprite azi de grunjii cifrați ai sării.

EVAdată-n lumea ta

 

 

 

Magdalena Rădulescu, Joc de copii

Am coborât din copacul cunoașterii

și m-am făcut punte către lumea ta.

Ți-am smuls paradisul din ochi

și ți-am făcut din el desene pe asfalt.

Din coasta-ți mi-am făcut clape de pian

să-ți cânt liniștea apusului

scăldat în marea conștiinței tale.

Ți-am luat sinapsele și le-am făcut liane.

M-am dat cu ele până-n inima mea,

până au devenit cordon ombilical.

Apoi ți-am făcut din el copii de nisip

în care se joacă goi acarienii de praf.

Ce vise aș putea să-ți mai dăruiesc

și să nu poată fi închise

de pleoapa infinitului?

Sărind coarda

 

 

 

Violin ”Jolie Eva”, Pablo Picasso

În fugă,

mi-am prins arcușul într-un trio de coarde.

Mă-mpiedicasem o clipă de seara de joi

Când m-ieșisem din minte să-mi plimb pescărușul

pe aripi rebele de seară.

Și-așa am căzut,

Vioară ușoară, în camera oarbă,

sedusă de sunet cu trup de Violă.

 

Plângând dezacorduri prin coardele-mi grele,

întinsele-mi strune săruturi opreau.

Cuibărind rumegușul rămas în cutie,

rezonam în arcușu-i cu eul hoinar.

Îmbătată de note îl târam după mine

arcuindu-mi vioara în țest cameral.

 

Privindu-mi prezentul prin resturi de clipă,

sfârșesc așternuturi dintr-o seară de fugă

amintindu-mi de vineri, de ziua de după.

O coardă e joia ce-am rupt pentru noi

purtându-mi duetul șchiopătând printre note.

Cello m-așteaptă captiv în ecou

să-mi sprijin arcușul în sensuri de mâine

pe umărul său.