Sunt femeie
Dar cine e perfect?
Nu știu că nu știu nimic
Când mă plictisesc să tac, scriu
Casa cu Coloane Albe
Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!
Cabal in Kabul
Despre banalități
... loc de joacă pentru cuvânt. serios!
Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete
Un tribut adus luminii
Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.
Laborator de idei...
bine te-am găsit!
LikeLike
Bine-ai venit, Rica!
LikeLike
Eu sunt adepta fondului. Cat mai profund.
LikeLike
Ideal ar fi să avem și un înveliș adecvat, să existe o armonie între fond și formă. Și în plus, nu se cade să umblăm cu fondul gol prin viață, nu-i așa? 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu se cade si atunci apelam la forme. Diverse. Cine ne crede sa ne creada.
LikeLike
sunt inca in cautarea sticlei de vin, citesc cu placere ce ai scris, nu-mi pierd insa concentrarea,( ca un vanator ce sunt ::)), m-am gandit ca daca nu voi gasi licoarea ma multumesc si cu strugurii (cuvintele) blogului tau. De ce te-ai oprit din scris?
LikeLiked by 1 person
Dear hunter, la cât praf și păienjeniș s-au așternut pe blogul meu, nici nu-i de mirare că nu ai găsit sticla cu vin, bine că ai scăpat teafăr. Cât despre abandonarea scrisului, e greu de explicat. Motivele pe care le-am invocat de-a lungul timpului nu m-au putut convinge nici măcar pe mine însămi. Și liana s-ar prăpădi de râs dacă le-ar auzi. Dar promit să remediez asta cât de curând.
LikeLiked by 1 person
Da’ cu câtă lume te’ai înhăitat de-a lungul vremii, îmi plac toţi, mai puţin unul dintre cei, şi nu mai ştiu cât să fie de când am citit postarea asta şi m-am prăpădit de râs, că eve cu aşa simţ al umorului mai rar, eu fiind o evă cu umorul cam tristache, când am citit, am râs, n’am zis o vorbuliţă, acum mă întorc aici pentru că am luat-o pe urma cuiva care îmi scotocise prin blogroll.
LikeLike
Frumoasa mea dragă, ce cohăitaș de-al meu nu-ți place? La cât sunt de puțini, fie și unul ar atârna greu în statistică. Sunt sigură că mă vei lumina. Cât despre umor, te judeci prea aspru. Ai un umor elevat, fin și adecvat temperamentului tău. Eu sunt o jucăușă prin excelență, ceea ce mă face și superficială, într-o oarecare măsură. Eu nu explorez profunzimile cu minuțiozitatea ta.Tu poți ajunge cu o lejeritate înnăscută până la fundul gropii Marianelor. Face parte din ființa ta. Iar asta îți dă un farmec inegalabil.
LikeLiked by 1 person
Nu’ţi zic, mai bine îl tac, doar că nu mă putusem stăpâni la vorb’ă când i-am văzut pe-acolo gravatarul, şi nici că atârnă nici prea mult şi nici prea tare, când e despre doarhălăduitori, noi suntem rămâietorii tăi, ăştia câţiva pe care îi ştii de niscai vreme, care ţi se întorc în locul ăsta de fiecare dată, iar şi iar, care nu lasă doar urme ca să o iei pe urme.
Eu acum îmi închipui că alerg cu tine, târându-te prin ferigi, ca să mai scrii aşa cum îmi închipui că ai alerga, eşti o bună ale(r)gătoare de cuvinte şi rosturi.
LikeLike
Camelia, lumineaza-ne cu lamurirea despre “hartuitorul” in cuvinte blogosferice ::)), nu e cinstit sa ne lasi asa nedumeriti. Eu , unul incep sa ma uit cu atentie in oglinda, daca se refera la mine? ::)))
LikeLiked by 1 person
Nu ştiu, bre, de niciun hărţuitor, nici cu ghilimelele de ghiduşie, nici măcar asta, ziceam doar că băgasem de seamă cum că din scotoceală, cineva ajunsese pe’aci, pe la Sofia, şi’mi ziceam, cin’ să fie, cin’ să fie, şi-acum văd că tu fuseşi.
LikeLike
::))) Maxima asta, Camelia. Ce ai cu gravatarul meu? e un desen facut acum multi ani in pastel, de mine, cu un pion de sah care se reflecta intr-o tabla de sah :).
LikeLike
Dragii mei, e bun și misterul în anumite circumstanțe, dar mie îmi plac lucrurile spuse direct. Ce pot eu deduce din discuțiile voastre, debordând de o inteligență ce-mi luminează mintea ca un bec de 10W, este că amicul ix, persoană importantă, nu spui ține, supără pe conița noastră dintr-un rezon străin mie. Și mai bag de seamă că întâmplările “batjocoritoare” s-au petrecut pe la case mai mari și nu taman în bojdeuca mea. Și acu’ să vă văz, iaște bună deducția mea duhnitoare de logică, au ba?
LikeLiked by 1 person
Eu de-abia îl cunosc pe xpaint, sau nici măcar, aşa că n-am nimic cu el, şi nici dacă l-aş cunoaşte nu aş avea ce şi nici de ce, în “”bojdeuca” ta e linişte şi armonie, aşa şi să rămână, vina e a mea, că puteam să tac ceva în loc de a-l zice.
LikeLiked by 2 people
Iata cata galceava s-a starnit “geaba”, nu am scris niciodata nimic suparator sau in contradictoriu, macar, pe blogul Cameliei, niciunde dealtfel :), confuzia a venit pesemne de la desenul din avatar. Daca asa este, imi cer scuze si promit sa desenez altceva ::)), pana atunci, pionul ramane sa caute prin bloguri si sa citeasca ce-i place. Ii place si aici si-n blogul Cameliei, floare desteapta pe care am confundat-o, recunosc cu mimoza cand am vazut ce-mi scrie ::))). Glumesc… hai sa ne pupam in cuvinte si sa ne iubim metaforic. Pace si armonie de bloguri!
LikeLike
Chiar așa, repune pensula în drepturi, că unui pictor cu ea în mână îi șade bine și lasă pionul să cadă în luptă dreaptă, așa cum se cuvine. Cât despre iubirile metaforice, eu zic să mai lăsăm scrierile și pânzele la uscat, să nu ni se întindă cernelurile și văpselele de la pupăceala prematură.
LikeLike