Nobila fiară

 

 

 

În fiecare om, indiferent de vremea sau de grupul în care trăiește, există nevoia sau măcar dorința de diferențiere. Tânjim să ne facem remarcați, să ne detașăm de cei mulți, fie prin ceea ce suntem, fie prin ceea ce avem. Această nevoie s-a manifestat și la curtea regală a Franței, fără însă a fi un caz singular. Cadourile exotice, neobișnuite, făceau deliciul încoronaților și al înalților slujitori ai acestora, pe la toate curțile regale. În anul 1547, la ceremonia de încoronare, Henric al II-lea avea să primească, pe lângă animalele rare, aduse din zone îndepărtate, și un dar cu totul special care va face senzație în toată Europa acelor vremuri – o arătare cu trup de om, acoperită în întregime cu păr des și lung, asemenea unui animal fioros.

bestia 4

Gonsalvus: Ou La Véritable Histoire De La Belle Et La Bête

Ciudata creatură era adusă din Insulele Canare și se numea Pedro Gonzales. Înfățișarea neobișnuită era dată de boala rară de care suferea. Hipertricoza (gr.hyper – prea mult, și thrix, trichos – păr), cunoscută și sub numele de sindromul Ambras sau sindromul omului-lup, este o anomalie genetică ce se manifestă prin creșterea exagerată a părului pe toată suprafața corpului, cu excepția palmelor și a tălpilor. Pedro Gonzales avea doar 10 ani când a fost oferit cadou regelui. Încântat de omul sălbatic, căruia hotărăște să-i acorde o atenție specială, Henric îi latinizează numele în Petrus Gonsalvus, îl îmbracă cu haine de nobil, îi oferă hrană pentru oameni și o educație aleasă. Silitor, inteligent și cu un caracter echilibrat, Petrus deprinde arta conversației, învață câteva limbi străine, alungându-le astfel curtenilor temerile izvorâte din necunoașterea bolii sale. La început, aceștia îi atribuiau puteri magice și credeau că noaptea se transformă într-un monstru violent care fură copii și-i mănâncă.

220px-PetrusGonsalvus

Petrus Gonsalvus (1585), Lavinia Fontana

După moartea regelui, la un an după masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, Caterina de Medici hotărăște să-i găsească lui Gonsalvus o soție, potrivit statutului său de gentilom. Aleasa este Caterina Raffelin, o femeie frumoasă care nu îndrăznește să se opună deciziei reginei. Frumusețea exterioară a Caterinei se regăsește și în sufletul acesteia care, descoperind umanitatea lui Petrus, începe să-l aprecieze și să-l iubească. Povestea lor de iubire pare să fie sursă de inspirație pentru scriitoarea Gabrielle-Suzanne de Villeneuve, autoarea poveștii Frumoasa și Bestia din 1740.

783a56f84ca6908f026c4440fe1143c7

 Joris Hoefnagel

„Frumoasa și bestia” vor avea 7 copii, dintre care 4 vor moșteni boala tatălui. Copiii normali vor fi ignorați, în timp ce copiii afectați de boală vor fi plimbați prin lume asemenea unor măscărici și vor apărea frecvent în tablouri de familie, spre desfătarea nobililor din întreaga Europă.

76803_source

Familia va călători prin toată Europa, făcând senzație pe la toate curțile regale. Cu toate că se bucurau de aproape toate libertățile unor nobili, în privința copiilor afectați de sindrom nu aveau niciun drept. Aceștia le erau luați și oferiți în dar familiilor de nobili. Este și cazul Antoniettei Gonsalvus. După moartea Caterninei de Medici, în 1589, familia Gonsalvus se mută la Parma, la invitația ducelui Ranuccio Farnese. Aici, Antonietta va fi dăruită de Farnese amantei sale Isabella Pallavicina, marchiză de Soragna.

475px-Lavinia_Fontana_-_Portrait_of_Antonietta_Gonzalez_-_WGA07981

Antonietta Gonsalvus (1595), Lavinia Fontana de Zappi

Iată ce scrie în epistola din mâinile Antoniettei, în portretul realizat de Lavinia Fontana:

“Des îles Canaries fut apporté
Au seigneur Henri II de France
Don Pietro, l’homme sauvage.
De là, il s’installa à la cour
Du duc de parme, ainsi que moi,
Antonietta, et maintenant je suis
Dans la maison de la signora donna
Isabella Pallavicina, marquise de Soragna.”

copii hipertricoza

 Joris Hoefnagel

Isabella Pallavicina a fost una dintre puținele privilegiate ale vremii care avea o astfel de „jucărie” în carne și oase. Ceilalți erau nevoiți să se mulțumească cu portrete, deoarece cererea era mult prea mare și nu putea fi onorată. În aceeastă situație se găsește și Carol de Styria, arhiduce de Austria. Într-o scrisoare adresată cumnatului său, Guillaume de Bavière îi mulțumește pentru pictura cu familia Gonsalvus, pe care i-a trimis-o. Îi mai scrie că imaginea i se pare captivantă și îl roagă să-i trimită și un portret doar cu cei doi copii. Dată fiind vârsta fragedă a băiețelului, ar aprecia dacă acesta ar fi pictat gol.

9_hijo_de_petrus_gonzalvus_1580-243x300

Fiul lui Petrus Gonsalvus (1580), artist german anonim

După călătorii îndelungate prin Europa, soții Gonsalvus își găsesc în sfârșit liniștea la Capodimonte, în apropierea lacului Bolsena. Petrus moare în 1618, la vârsta de 80 de ani iar Caterina în 1623. Povestea lor a durat 40 de ani. Nu este însă o poveste pe înțelesul tuturor. Este o lecție diferită despre viață și iubire, despre frumusețe interioară și acceptare. Un basm la finalul căruia bestia nu se transformă în prinț. Atunci, ca și acum, reprezintă o poveste umbrită de prejudecăți, ca tot ceea ce se plasează mult în afara capacității noastre de înțelegere, în afara propriilor experiențe, cunoștințe sau concepții.

Gonsalvus - Die wahre Geschichte von Die Schšne und das Biest

În loc de „am încălecat pe-o șa…”, în completarea poveștii puteți vedea și:

La Belle et la Bête (1946)

La Belle et la Bête (2014)

Gonsalvus: Ou La Véritable Histoire De La Belle Et La Bête

iar dacă aveți drum prin Austria, nu ocoliți Castelul Ambras, Camera de Artă și Curiozități unde se afla portretul lui Petrus Gonsalvus, alături de alte figuri „ciudate”.

Și dacă nu aveți drum, puteți încropi măcar câțiva pași de vals pe minunata muzică a lui Eugen Doga, My sweet and tender beast.

Advertisements

Prezentul continuu

 

 

 

în chip și fel

 

ekc789tx-0010867

Vise de copii

adormind pașii adulți

 turnați în piele.

ekc103tx-0010879

Răsad timpuriu –

cotor de carne vie

 înfășat în foi.

ekc794tx-0012675

Crez de păstaie –

bob plăsmuit în teacă,

mijind pui de om.

Anne Geddes QMA

Roșu – Iubire

prelinsă pe cocoașa

veșnic maternă.

Anne Geddes QMA

În palme coapte

mustesc vise fragede

sub gene de prunc.

Anne Geddes QMA

În falduri mute,

carnea dospită latent

adie pace.

ekc802tx-0010866

Scoarță maternă

lepădând anotimpuri

în chip inocent.

35

Gheme de viață

depănând vise dulci din

vată de zahăr.

Anne Geddes QMA

Răsărit de om –

văl pictat în lan de sori

picurând miere.

ekc2638t

Coș de sepale

cuibărind miez de rouă

în pumn de vise.

 

Despre Anne Geddes am preferat să las imaginile să vorbească. Îmbrăcată în haiku-uri casual, miam lăsat emoția să hoinărească liberă prin parcul imaginației. Privind aceste fotografii sunt sigură că în mintea fiecăruia dintre voi, aceeași imagine va naște alte gânduri, alte trăiri. Însă, indiferent ce straie va purta sau în ce cuvinte va alege să se exprime, emoția ne va lumina chipul în același fel iar noi vom deveni purtătorii aceleiași haine: cea de OM – mărime Universală.

Pe site-ul oficial Anne Geddes veți găsi informații relevante despre întreaga sa activitate, despre proiecte, acțiuni umanitare, cărți, calendare, colecții de păpuși și bineînțeles, multe alte fotografii senzaționale. Ce am prezentat eu aici este doar o parte infimă din activitatea acestei femei fascinante care excelează nu doar în profesie, ci și ca om.

Anne_Geddes_Portrait1

Fiat lux!

 

Fotografia este tehnica prin care se nasc imagini sub acțiunea luminii.

De origine greacă, cuvântul fotografie însemnă a scrie cu lumină.

9ec812b1d6a305216ab47a18a74cd517

Cu lumină scrie și Bill Gekas portretele fiicei sale, transformând cu naturalețe fotografia în pictură. Tot cu lumină a scris și Vermeer pictura sa făcând-o să pară vie, reală și actuală ca o fotografie. Doi magicieni care transformă lumina în imagine și imaginea în emoție copleșitoare. Mai întâi, imaginea îți acaparează privirea și o ține captivă. Apoi îți posedă sufletul și nu ți-l mai eliberează. Ți-l amestecă în culori și trăiri, lumini și umbre, ți-l diluează și ți-l recompune. Multă vreme am considerat pictura suprema formă de redare a imaginii. Iar pe Vermeer un maestru. Un stăpân al luminii și al emoției mele. Fata cu cercelul de perlă mi-a sedus ochiul din prima clipă. Apoi mi s-au deschis alți ochi. La fel de autentici. I-am lăsat să mă vadă ca să-i pot vedea. Le-am îngăduit sa-mi golească privirea de sensuri știute și să cuibărească în ea sensuri noi. Au deschis o altă poartă de intrare a frumosului în mine și o cale nouă de intrare a mea în frumos. Fotografia a devenit o lume în sine. Artiști minunați, printre care și Bill Gekas, mi-au ținut poarta larg deschisă pentru ca eu să pășesc pe altfel de pânze și compoziții, să mă scald în noi lumini. Gekas m-a făcut să văd prin ochii lui ca și când, pentru o vreme, i-aș fi locuit mintea.

bill-gekas-photography-the-gallery-pleiadian-1352391547_b2.jpg cercelul de perla

Fată cu cercel de perlă sau Fată cu turban, denumită și Mona Lisa nordului, fascinează atât prin construcție cât mai ales prin misterul ce învăluie identitatea modelului. Pentru fiecare dintre noi dar mai ales pentru aceia care nu se mulțumesc cu povești incomplete ori cu final deschis, misterul a fost mereu un pântec fertil în care s-au zămislit scenarii și realități paralele. De pildă, în romanul scriitoarei Tracy Chevalier, „celebra necunoscută”, îmbracă hainele servitoarei Griet. Același personaj capătă chipul lui Scarlett Johansson în filmul regizat de Peter Webber din 2003, peliculă nominalizată la 3 premii Oscar, pentru cea mai bună scenografie, cea mai bună imagine și cele mai bune costume Girl With a Pearl Earring – Official Trailer

În alte opinii, Vermeer ar fi avut-o ca model pe fiica sa Maria. La fel și Gekas. Acesta din urmă, mărturisea într-un interviu că, atunci când fotografia e finalizată, modelul încetează să-i mai fie fiică, să-i mai aparțină. Ea devine metaforă. O întruchipare posibilă a oricărui copil.

Despre Fată cu pălărie roșie a fost lansată ipoteza că ar fi un autoportret al Mariei, fiica mai mare a lui Jan Vermeer care, asemenea Artemisiei Gentileschi și a altor femei din epocă, inclusiv olandeze, învață să picteze de la tatăl sau. Cum familia trecea printr-o perioadă cu mari dificultăți financiare, Maria ar fi realizat câteva tablouri, printre care și acesta, pentru a-și scăpa tatăl de datorii. Iar Vermeer semnează tabloul atribuit Mariei – Girl with a Red Hat, pentru a-l putea vinde. Cum probabil nu vom afla nicicând adevărul, fiecare dintre noi va da crezare poveștii în care se va regăsi mai mult sau pe care o va considera mai aproape de sufletul său. Sau poate ne vom folosi imaginația pentru a crea chiar noi alte versiuni și interpretări. Asta nu va întuneca însă în niciun fel valoarea artistică a lucrărilor acestui pictor desăvârșit.

 red hatred hat vermeer

Dali îl considera pe Vermeer ”mai presus decât toți pictorii lumii”, iar pentru Marcel Proust era „cel mai important pictor din toate timpurile”. În 1921, cu un an înainte să moară, Proust vizitase expoziția Jeu de Paume cu lucrările lui VermeerProfund impresionat de tablourile acestuia, Vedere din Deft – lucrarea sa preferată, îi devine sursă de inspirație în scrierea Captivei din romanul fluviu În căutarea timpului pierdut, publicată postum în 1923. Și pentru Gekas, Jan Vermeer van Delft este o sursă de inspirație, un model la care se raportează în realizarea fotografiei sale, un artist pe care îl admiră.

300px-Jan_Vermeer_van_Delft_001

Dar cea mai importantă impresie care va rămâne și care valorează cel mai mult este impresia noastră. Ea ne modelează individualitatea, ne compune caracterul și ne definește spiritul. Singurul obiectiv capabil să redea emoția în cel mai subiectiv și mai înălțător mod este Ochiul nostru.

Ochiul infidel

 

 

 

Vreau să Văd

Privirea să umple spațiul dintre mine și frumos,

Să stea între noi și să se numească Admirație.

 cropped-bill-gekas-photography-the-gallery-pleiadian-1352391547_b2.jpg

Vreau să Vibrez

Dorința de apropiere să scoată spațiul dintre mine și frumos

Și să-l pună deoparte pentru mai târziu;

Să trăiesc neființa spațiului și s-o numesc Iubire.

 10226790_1_l1.jpg

Vreau să mă Înalț

Iubirea să transforme doi în unu,

Conștiința ochiului uriaș în necuprindere;

Contopirea să-mi devină preaplin,

Să nu mai știu ce vreau și să numesc asta Perfecțiune.

les-souliers-van-gogh4.jpg

Vreau să Știu

că nu e de-ajuns să văd, să vibrez, să mă înalț!

Perfecțiunea să-mi fie cădere și distanță

pentru un nou început.

Să știu că vreau mereu altceva.

Și să-mi numesc infidelitatea Libertate.

works-5

InfideleArte

Surse foto:

1. Bill Gekas, Pleiadian
2. Oleg Zhivetin, Romeo&Juliet
3. Vincent van Gogh, A Pair of Shoes
4. Camille Claudelle, The Age of Maturity