Rotund

 

 

 

Capul meu e rotund. Ca pământul. Are și gravitație. Să nu-i cadă ideile. Dar e aglomerație mare! Stau toate grămadă, se calcă-n picioare. Pe cele mai multe le adun de pe străzi. Pășesc mereu cu atenție, de teamă să nu le strivesc. Pe ele, ideile. Uitate, abandonate, fară adăpost. Le scutur puțin și le bag în traistă. În traista mare și rotundă. Ca pământul. Cele mici sunt strivite fără milă. Cele mari devin și mai mari. Unele sunt abile și se infiltrează discret. Altele se împerechează aleatoriu și ostentativ cu ale mele. Nici nu mai știu care-mi aparțin și care sunt adoptate. Cele rebele, nonconformiste stau doar cât să capete o noimă. Apoi pleacă de unde au venit. Au nevoie de libertate. Tot în stradă e locul lor, oricât de bine le-ai omeni. Doar silabele orfane, nesigure că vor ajunge să însemne ceva, se agață de mine cu fiecare literă     și-mi cer dreptul la cuvânt.

Așa-mi duc traista rotundă în fiecare zi. Uneori o țin dreaptă, alteori o plec după cum bate vântul. Nu de ușurătate. E grea. Chiar mai grea decât aș putea duce. Dar nu mă îndur să las nimic în drum. Mă aplec după orice gând. Chiar și după resturi. Firimituri de cuvinte, litere schilodite, aruncate de te miri cine, bogați sau parveniți care-și permit luxul să arunce chiștoace de cuvinte. Nu am timp de selecții. Abia când ajung acasă despachetez și mă pun pe sortat. Și e aglomerație mare. Că nu le poți sorta fără judecată și doar știm cât durează un proces. Gânduri, idei, cuvinte fără rost așteaptă să-și primească verdictul. Pledează toate „nevinovat” și invocă circumstanțe atenuante. Se cosmetizează și încearcă să-și ascundă handicapurile. Ar spune orice să se salveze. Au auzit că pedeapsa capitală e uitarea. Câteva obțin clemența. Se prind în horă și se-nvârt. În capul rotund. Ca pământul.

Advertisements

20 responses to “Rotund

  1. Eu cred că ideile sunt asemenea undelor radio. Noi nu le putem niciodată îndesa în traistă, poseda, ci doar suntem, uneori, traversați de ele. Depinde dacă noi reușim să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor sau nu.

    Ce faci, totul bine? Cont de Facebook ai?

    Liked by 1 person

    • Cele asemenea undelor sunt idei aristocrate, de slovă nobilă, mon cher. Ale mele sunt doar niște biete maidaneze, neam de traistă, care va să zică. Hihi!

      Altfel, sunt bine, mulțumesc pentru preocupare, ești drăguț ca întotdeauna! Sper că-s toate bune și în ceea ce te privește. Cont nu am, tot lefteră am rămas. Dar ne descurcăm noi, idei să fie, că le (ex)comunicăm de nu se văd. Hihi!

      Like

    • eu cred că toate sunt, nu doar cele de viță nobilă. cât despre fb, întrebam pentru că aici scrii rar spre rarisim, 🙂 așa că mno, mă gândeam că poate există o modalitate de contact intim și rapid, gen. și mă mai gândeam să nu te lași de blog.

      Like

      • Câte gânduri laolaltă, hihi! Ai dreptate, nu am mai scris de peste un an. Sunt delăsătoare și inconsecventă, „calități” total incompatibile cu statutul de posesor de blog. Poate nu i-ar strica o resuscitare, dar trebuie să caut defibrilatorul potrivit. Și e posibil să-mi ia ceva timp. Hihi!

        Like

    • Știu blănoșime frumoasă și dragă, așa cum știu că de-ndată ce voi fi pus ibricul cu cafea la nisip (nu la cel din litiera ta, evident) mă vei fi iertat deja pentru rătăcirile și absențele mele. Numa’ s-aduci tu niscai cești, că pe-ale mele s-a pus prafu’ de când nu le-am mai folosit.

      Like

    • Draga mea, după cum vezi, a rămas mai mult o dâră decât drum. E uimitor că ai reușit să ajungi la mine, așa, fără niciun indicator. Și constat cu bucurie că ai găsit și tu la rândul tău drumul înapoi spre „perfecțiune”.

      Like

      • Pentru că locul în care te tot întorci şi iar întorci e ăla care te atrage cu dragostea, iar altă chestie ar fi că tema aia de la blogul vechi e de domeniul trecutului, a fost scoasă, şi cum eu eram de-a dreptul îndrăgostită de ea, n’am vrut să o las de izbelişte, de’aia drumul meu înapoi.

        Like

      • Eu îţi aştept cuvintele, că eşti printre acei puţini de care sunt lacomă, musai să se întâmple ceva ca să ţi le împingă stăruitor de la spate, pentru că tu, draga mea, eşti condamnată la unicitate, nu ne poţi lipsi de asta, o face de prea multă vreme.

        Liked by 1 person

        • În ultima vreme nu am avut o relație prea grozavă cu timpul. Uneori cred că suntem în pragul divorțului și habar nu am care dintre noi greșește mai mult, el care nu își arată generozitatea față de mine și nu-mi oferă nici la ocazii speciale câteva ore în dar sau eu care îl tratez cu nechibzuință și chiar neglijență uneori. Dar o soluție, sigur vom găsi, fiindcă dincolo de toate aceste neînțelegeri, se pare că încă ne iubim.

          Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s