Dezlipire

 

 

 

The Forgotten Motif detail (1)

 Mihai Criste, The Kiss Of The Autumn

 

Un chip străin

Mi s-a lipit de ochi

Umbrindu-mi rațiunea.

 

 

Un corp străin

Mi s-a lipit de piele

Netezindu-mi nervuri.

 

 

Un suflet străin

Mi s-a lipit de simțuri

Colorându-mi frunze.

 

 

Un străin

Cu chip, corp, suflet

S-a dezlipit încet de mine

Lepădând toamnă.

34 responses to “Dezlipire

    • Așa e! E un suflet tare prețios dar farmecul lui e dat tocmai de nestatornicie. Colorează intens dar pentru puțin timp. Chiar dacă la finalul poeziei se dezlipește, lasă în schimb o toamnă minunată mustind de amintiri. Pare un târg corect. 🙂

      Like

  1. mi s-a lipit de piele zâmbetul tău.
    crezusem că a venit iarăşi iarna
    risipindu-ne verile,
    mirarea,
    în plânset de mare.

    mi s-a lipit pe gene cântecul tău
    şi o umbră de înserare
    îmi mărginea simţurile la pândă.
    apoi am ştiut:
    ne lipiserăm una de cealaltă
    în dezmăţul toamnei,
    împotriva ruginii.

    tu.
    şi uneori o pisică….

    Like

    • Le netezește întotdeauna pe ultima sută de metri, când se pregătește să-mi plece. Oricât de mult îi place să mă tachineze, știu că mă iubește și că nu suportă să mă lase neîmpăcată și cu sufletul dezgolit în pragul iernii.

      Exact această melodie mi-a venit prima dată în minte când am scris poezioara raw-naivă (se poate citi și rău-naivă). Din ce motiv m-am răzgândit chiar nu știu. Poate că sunt femeie, iar noi, femeile avem privilegiul de a ne răzgândi. Și de a avea capricii. Dar locul ei chiar era aici și-ți mulțumesc, Camelia, că ai repus-o în drepturi.

      Like

  2. Sofia, eu numesc naivitatea candoare, inocenţă, puritate, şi-aşa se face că mi-o doresc, precum şi ţie, nicicând ceva pierdut, ceva înstrăinat, şi mai cred că în adâncul sufletului fiecăruia ea îşi află sălaşul, chiar dacă adânculăsta e undeva departe, foarte departe.
    Eu iubesc această naivitate şi niciodată nu mă împotrivesc ei dacă vine în cuvinte şi mă ia de mână, aşa cum a făcut cu tine, (re) dându-te în pur, nouă, pe tine, dându-ni-te.

    Like

    • Da, Camelia. Iubim această naivitate pentru că ne ia în brațe cu naturalețe, simplitate și puritate, ori de câte ori ieșim ciufulite și dezorientate din lupta inegală cu latura noastră complexă și excesiv rațională. Naivitatea ne primește ca-ntr-o cameră de carantină. Ne oblojește fără să ne pretindă nimic. Fără explicații, fără cosmetizări, fără sensuri ascunse și întortocheate. Doar ne este și ne vindecă. Primar, simplu, onest.

      Like

  3. S-a dezlipit un “o” din numele tău, lipeşte-l rogu-te, la loc.

    Şi îţi mai las o melodie dragă mie, şi fie ca celui care pleacă, fie şi pentru o vremelnicie, fie şi pentru undeva din neîndepărtat, gândurile de tine să-i rămână neplecate.

    Like

    • O-ul e acolo ca și când n-ar fi lipsit. Iar melodia este superbă ca și Charlotte. Ca și toți cei din familia Gainsbourg. Nebuni și talentați. Ai văzut filmul „Gainsbourg” din 2010?

      Like

      • Nu, nu l-am văzut, dar dacă tu zici că face să, am să caut să-l văd. De Serge Gainsbourg sunt îndrăgostită de o viaţă, cam din vremea în care am ascultat,visceral răscolitorul “Je t’aime, moi non plus”, asta întâmplându-se atât de demult încât am şi uitat de când.

        Like

        • Constat din cele împărtășite până acum că avem gusturi asemănătoare și cred că e un film pe care ți-ar plăcea și ție să-l vezi.
          Serge a fost un artist fenomenal. Viața colorată, atitudinea nonconformistă ca și melodiile lui au stârnit foarte multe controverse cum era de așteptat. Ipocrizia a existat și va exista întotdeauna; e haina lungă cea mai de preț a oamenilor cu minte scurtă.
          Charlotte m-a impresionat nu doar muzical ci și (sau poate în primul rând) cu rolurile extraordinare din filmele lui Lars von Trier (mai ales cel din Anticristul).

          Like

    • Camelia… ai ales la fix acea melodie ce-mi place si mie… à propos, Charlotte G a plecat în USA, s-a mutat recent la NYC cu sot(Yvan Attal) si cei 3 copii… de ce?… asta-iarna, sora ei cea “mare” Kate Barry s-a sinucis la 46 ani, RIP. Charlotte a fost devastata, a decis sa paraseasca Parisu’, pentru o perioada de timp…

      Like

      • Ştii atât de multe, Melanie, şi e o bucurie ori pe unde ajungi faptul că simţi să împărtăşeşti, iar pentru asta o rog pe Sofia să-mi îngăduie să îţi mulţumesc, şi pe’ndelete, pentru fiecare lucru pe care l-am aflat dinspre tine venind.

        Like

      • Mélanie, povestești cu atâta familiaritate despre Gainsbourgi încât lași senzația că abia i-ai condus la aeroport. Bucuria cu care te umpli de frumosul pe care îl absorbi pentru a-l da apoi mai departe îți șlefuiește diamante în ochii atât de larg deschiși.

        Like

  4. Uite o melodie care, tot aşa, îmi place mult, şi asta pentru că e cântată precum e cântată de flăcăiandrul ăsta minunat de’i spune Paolo Nutini pe numele lui, şi’i scoţian, deşi nu s’ar zice şi crede.

    Like

  5. Şi tu aşa de bine te pricepi, cu dragul,să primeşti, Sofia, şi-ţi voi veni ori de câte ori mă mână dorul de a-ţi lăsa urme. Şi-am strâns câteceva din el.

    Ţi-l mai aduc pe Nutini încă o dată, şi vei vedea pentru care cuvinte, pentru că dragostea unor anotimpuri nu spune te iubesc pentru că am nevoie de tine, ci am nevoie de tine pentru că te iubesc.

    Like

  6. Pingback: ultrafeminin | psi-words

  7. Închipuiri

    Un chip înmobilat de corp
    Mi-a dezlipit de văz privirea.
    Orbecăi ca un cârtiț-corb:
    Nu-i chip să-mi descifrez orbirea!…

    O chipeșă de columbea
    Mi-a-nțelenit sufletiubirea.
    Apoi s-a sublimat în stea!…
    Nu-i chip să-mi rostui fericirea!…

    O chiparoasă demoazea
    Cât zici ”condur” mi-a prins visarea,
    Mimând cu fundul o bezea…
    Nu-i chip. Nu-i corp. Nu-i suflet. E uitarea.

    Like

    • Maestre, ești obraznic! Eu te primesc în casa mea modestă și tu îmi eclipsezi frumusețe de poezioară naivă și nemâncată (doar sufletul ce-i de ea) cu așa stroafe elaborate? E sfidător! E ca și când ți-ai parca Porche-ul în fața bojdeucăi lui Creangă. 😀

      Like

      • S-avem pardon de casa matale ”modistă”! Dar inspirația nu știe carte, ea nu ”deferențiază” între bojdeucă și mansion, nu te da o biată fătucă de pension, căci ești ditai matroana de conac artistic! 🙂

        Like

  8. Pingback: ÎnCHIPuiri « ComiCultural

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s