
Cazna lu’ Manuil
Treaba iaste încurcată pentr-o fată de boiariu.
Locuiaște la conacu și priveaște visătoriu
Cătră cela mirean oacheș înspră stele uitătoriu.
Ară cușma pusă mîndru, numa mintea-i pusă șui
Prăvălit în deasa iarbă, să muncește-n gîndul lui,
Ce muiare să-și ia soață să s-așaze locului.
Le tăt duce cu voroava și pe-Anuca și’p Măruca
Și n-ar ști pe cari s-aleagă de l-ăi bate cu leuca.
După sfînt-orînduire, cum scrie la ispisoc,
Tre’ să iaie numa una, dacă tăt să prinde-n gioc.
Iar pre una tăt va piarde, și are să să smintească.
De să află prin norod despre treab-aiast drăcească
Numa popă nu-l primeaște în breasla bisearicească.
La ibovnica Măruca, Manuil se tăt gândeaște,
sughițând de pohta ei. Dar-Anuca îl cinsteaște
Și-i cuminte, naltă, mîndră, o fămeae de ispravă
Ar merge și la osândă pentru dînsa, că-i firavă.
Nu-i bai nice de-i tae capul, c-aiast brav ipochimen
Azi și-a dobândit curagiul. Să venim la prochimen –
Iaste gata să să-nsoare cu scumpuca de Anuca!
Dară Măruca, tot Măruca-i și o creade a-l erta.
Îi va da niscare lucruri. Scumpe, cum îi obiceaiul
celora cu fapta sa. Sărutări i-ar împle gâtul
să cearce a o-mbuna, să nu-i cate iar pricină
și s-apuce a-l spurca. De nu ține hicleșugul,
a hi vaaaaaai de cușma sa!
Cuvintele ceale de sfat și aiastă grea cercare au venit pre porunca unei domnițe respectabile. Să chiamă PSI (nume de prin alte părți, bag samă, că n-am mai auzit neceodată pe la noi) și cred c-o mai chiamă și alții pe la ea pe-acasă, că-i fămeae strașnică și cătată și n-are timp de perdut, că trebă să-ntindă measele la oaspeți.
Like this:
Like Loading...