Șiragul de idei

 

 

 

Înșir idei.

Pe sârmă.

 

Pe unele

le învăț

echilibristică.

Pentru spectacol.

(e măgulitor când cei din jur aplaudă!)

 

Pe altele

le pun

la uscat.

Pentru iarnă.

(nici anul ăsta n-am chef de murături)

 

Pe cele din urmă

le înșir

pe sârmă

ghimpată.

Pentru sarcasm.

(adresate celor dependenți de gustul înțepător)

 

Colierul

de idei

mă strânge

de gât.

Pentru estetică.

(nu mi-au plăcut niciodată perlele)

Győri Kinga Enikő, Sârmă ghimpată2

Perspectivă

 

 

 

Anslem Kiefer, Serafim (1984)

 

M-am cățărat pe coama unei clipe

Crezând că mi-aș putea lărgi orizonturile.

Anii căscați ca un hău se uitau la mine

Cu rânjetul uscat pe buzele decrepite.

Îmi otrăveau orice speranță de mâine.

Îmi desenau apusul cu negru de fum

Arzându-mi tălpile cu cenușa soarelui

Lepădat întâia oară de răsăritul mistuitor.

Cum puteam să le mai spun de visele mele?

Cum aveam să-mi potrivesc cuvintele

În trupul lor găunos și lipsit de credință?

Aș fi vrut să mă dau jos

De pe treapta ce-mi scârțâia-n ghete.

Pe muntele de sare să-mi lunec pașii dezlipiți.

Nu avea rost să-mi condimentez gândurile

Doar de dragul vorbelor alintate în papile.

Îmi rămăsese oricum amintirea lor fadă

Garnisită cu sensuri tăvălite-n ierburi aromate

Asprite azi de grunjii cifrați ai sării.

Duzina de cuvinte – Cazna lu’ Manuil

 

Ipolit Strâmbu, Visare 

 

Cazna lu’ Manuil

 

Treaba iaste încurcată pentr-o fată de boiariu.

Locuiaște la conacu și priveaște visătoriu

Cătră cela mirean oacheș înspră stele uitătoriu.

Ară cușma pusă mîndru, numa mintea-i pusă șui

Prăvălit în deasa iarbă, să muncește-n gîndul lui,

Ce muiare să-și ia soață să s-așaze locului.

Le tăt duce cu voroava și pe-Anuca și’p Măruca

Și n-ar ști pe cari s-aleagă de l-ăi bate cu leuca.

După sfînt-orînduire, cum scrie la ispisoc,

Tre’ să iaie numa una, dacă tăt să prinde-n gioc.

Iar pre una tăt va piarde, și are să să smintească.

De să află prin norod despre treab-aiast drăcească

Numa popă nu-l primeaște în breasla bisearicească.

La ibovnica Măruca, Manuil se tăt gândeaște,

sughițând de pohta ei. Dar-Anuca îl cinsteaște

Și-i cuminte, naltă, mîndră, o fămeae de ispravă

Ar merge și la osândă pentru dînsa, că-i firavă.

Nu-i bai nice de-i tae capul, c-aiast brav ipochimen

Azi și-a dobândit curagiul. Să venim la prochimen –

Iaste gata să să-nsoare cu scumpuca de Anuca!

Dară Măruca, tot Măruca-i și o creade a-l erta.

Îi va da niscare lucruri. Scumpe, cum îi obiceaiul

celora cu fapta sa. Sărutări i-ar împle gâtul

să cearce a o-mbuna, să nu-i cate iar pricină

și s-apuce a-l spurca. De nu ține hicleșugul,

a hi vaaaaaai de cușma sa!

 

Cuvintele ceale de sfat și aiastă grea cercare au venit pre porunca unei domnițe respectabile. Să chiamă PSI (nume de prin alte părți, bag samă, că n-am mai auzit neceodată pe la noi) și cred c-o mai chiamă și alții pe la ea pe-acasă, că-i fămeae strașnică și cătată și n-are timp de perdut, că trebă să-ntindă measele la oaspeți.

Psiluneli – Un cerc deschis

 

 

 

Salvador Dali, Fertility

Cu cercul deschis m-așteaptă pământul

 

Mi-am prins trupu-n dimineață

Ca-ntr-o rochie de vară boțită

Croită din cercuri de soare,

Lipsite de rază, ca un ceas fără ace.

Uitând că mi se făcuse deja toamnă

M-am surprins cu rochia deșirată.

Ceața-mi descususe veșmântul pe poale

și mi-l ploua mărunt spre pământ

(Culegător zilier de bale celeste).

Rochia-mi biodegradabilă îi este hrană

Pentru avortonii ancorați în porii deschiși

(odrasle fertilizante pe epiderma-i malignă).

Sprijinit în trupul zdrențuros, scăldat în transpirații

Îi mângâie grunjos pe frunțile nedospite,

Își scotocește generos măruntaiele

Regurgitându-le resturi de ani cu podoabe de aur.

 

În cercuri Psilunatice înalte au mai tras și alții cu arcul.