Violin ”Jolie Eva”, Pablo Picasso
În fugă,
mi-am prins arcușul într-un trio de coarde.
Mă-mpiedicasem o clipă de seara de joi
Când m-ieșisem din minte să-mi plimb pescărușul
pe aripi rebele de seară.
Și-așa am căzut,
Vioară ușoară, în camera oarbă,
sedusă de sunet cu trup de Violă.
Plângând dezacorduri prin coardele-mi grele,
întinsele-mi strune săruturi opreau.
Cuibărind rumegușul rămas în cutie,
rezonam în arcușu-i cu eul hoinar.
Îmbătată de note îl târam după mine
arcuindu-mi vioara în țest cameral.
Privindu-mi prezentul prin resturi de clipă,
sfârșesc așternuturi dintr-o seară de fugă
amintindu-mi de vineri, de ziua de după.
O coardă e joia ce-am rupt pentru noi
purtându-mi duetul șchiopătând printre note.
Cello m-așteaptă captiv în ecou
să-mi sprijin arcușul în sensuri de mâine
pe umărul său.
ReBelleArte 