EVAdată-n lumea ta

 

 

 

Magdalena Rădulescu, Joc de copii

Am coborât din copacul cunoașterii

și m-am făcut punte către lumea ta.

Ți-am smuls paradisul din ochi

și ți-am făcut din el desene pe asfalt.

Din coasta-ți mi-am făcut clape de pian

să-ți cânt liniștea apusului

scăldat în marea conștiinței tale.

Ți-am luat sinapsele și le-am făcut liane.

M-am dat cu ele până-n inima mea,

până au devenit cordon ombilical.

Apoi ți-am făcut din el copii de nisip

în care se joacă goi acarienii de praf.

Ce vise aș putea să-ți mai dăruiesc

și să nu poată fi închise

de pleoapa infinitului?