Magdalena Rădulescu, Joc de copii
Am coborât din copacul cunoașterii
și m-am făcut punte către lumea ta.
Ți-am smuls paradisul din ochi
și ți-am făcut din el desene pe asfalt.
Din coasta-ți mi-am făcut clape de pian
să-ți cânt liniștea apusului
scăldat în marea conștiinței tale.
Ți-am luat sinapsele și le-am făcut liane.
M-am dat cu ele până-n inima mea,
până au devenit cordon ombilical.
Apoi ți-am făcut din el copii de nisip
în care se joacă goi acarienii de praf.
Ce vise aș putea să-ți mai dăruiesc
și să nu poată fi închise
de pleoapa infinitului?
ReBelleArte 