Despre superioritatea metodei în gospodărie

 

 

Încă din fragedă copilărie, din apusa vreme a lucrului manual din școală, aveam grave deficiențe la capitolul dexteritate. Eram singura fată incapabilă să țină andrelele sau acul de cusut / croșetat în mână și să le întrebuințeze. Prin urmare, profesoara devenise complicea neputinței mele și îmi preda doar teorie. Aveam astfel caiete întregi despre tehnica împletiturii bob de orez, jerseu și alte asemenea. Evident, nici acum îndemânarea nu se numără printre calitățile mele. Tot mai des în ultima vreme, spălatul farfuriilor atrage inevitabil diminuarea „portofoliului” de blide. Asta mi-a amintit însă de o povestioară amuzantă despre un om mai „bătrân” și mult mai învățat decât mine.

Naturalistul suedez Carl Linné era foarte riguros în privința ordinii.

Înțelegând să aplice clasificarea sistematică nu numai în știință, ci și în alte domenii, Linné îi face o demonstrație soției sale despre superioritatea metodei și în cadrul gospodăriei. Scoțând toate rufele din dulap, el le reordonează, în mod sistematic: ordinul – cămăși, familia – bărbătești, genul – de zi, specia – de noapte, etc. În bucătărie însă, metoda a trebuit să fie rapid abandonată în urma transformării în țăndări a unui exemplar unic din: ordinul – castroane, familia – de supă, genul – de porțelan, specia – de zestre!

Botanist, zoolog și medic, Carl Linné a realizat clasificarea sistematică pe baza structurii organelor și a modului de reproducere a plantelor și animalelor și a introdus nomenclatura binară (1751) pentru desemnarea speciilor. Ca urmare a numeroaselor călătorii, a denumit și a descris peste 1.500 specii de plante și animale descoperite de el (Systema naturae, Genera plantarum, Philosophia botanica, Species plantarum). A susținut teoria constanței și a creaționismul. Opera sa, care permite definirea conceptului de specie, reprezintă sinteza fixismului în biologie – concepție biologică care neagă procesul evoluției lumii vii și care consideră că speciile de animale și de plante sunt invariabile în decursul întregii istorii a Pământului. 

Părintele taxonomiei, în lucrarea sa Systema naturae, aparută în 1735, clasifică omul în ordinul primatelor alături de antropomorfe. În ordinul primate introduce două specii. Una dintre specii este omul, denumit Homo sapiens, iar a doua, reprezentată de antropomorfe, este Homo Silvestris. Oamenii sunt clasificați apoi în patru rase. Fiecare rasă are trăsături și temperamente diferite. Aceste patru rase stabilite de Linné sunt: Homo Europeus, Homo Americanus, Homo Asiaticus și Homo Africanus.

Tot lui i se atribuie de către cercetătorul britanic Staffan Mueller-Will și inventarea fișelor de cartotecă, pe care le folosim și în zilele noastre.