Duzina de cuvinte – Mi s-a lepădat paharu’

 

 

 

In vino veritas

Trup de sticlă, beat de formă,

Stând incert pe colț de masă,

N-ai văzut cumva, paharul,

Alchimist fără de clasă?

O fi iar o nălucire,

Mintea iar îmi joacă feste?

Sufăr grav de-amor văratic

M-am aprins dup-un sălbatic

Inorog cu mii de fețe.

Cal vopsit ca biata cioară

Numai cornul îl salvează.

Pentr-o scurtă alipire,

Acuplare, hai să-i zicem

Adăpați cu transpirații,

Năluciți peste simțire,

Am căzut ca proasta-n plasă.

Mă holbez naiv la sticlă

Și mă-ntreb unde-i paharul.

Cred că și-a forțat norocul

Și s-a lepădat de mine

Cum făcu și inorogul,

S-a tot dus și nu mai vine.

Aș mai da vindecător

Înc-o dușcă acuș pe gât

Dar cu ce-o plătesc, nenică

Sfanțu-i lipsă, n-am decât

Banii de salubritate.

Numai ăștia mi-au rămas.

Oi plăti la lichidare…

Starea de beție, însă

Se plătește …în avans.

Poezie participândă la Duzina de cuvinte, găzduită de PSI