Nu știu că nu știu nimic
Când mă plictisesc să tac, scriu
Casa cu Coloane Albe
Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!
Cabal in Kabul
Despre banalități
... loc de joacă pentru cuvânt. serios!
Cuvinte despre vinuri incercate, degustari si evenimente, calatorii si retete
Un tribut adus luminii
Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.
Laborator de idei...
Între dauri şi nuuri stăm la răscruci, cu sufletul în cele patru vânturi, risipind cenuşile gândurilor.
Nuul ne stinge gândul,rămas neisprăvit, daul e atunci o chemare care îndurerează ce am lepădat în singurătate.
LikeLiked by 1 person
Pe rugul gros de la răscruci de vânturi
Blamatul Nu se leagă resemnat
Arzându-și tălpile sub negre gânduri
Are cenușă-acum să-și pună-n cap
LikeLiked by 1 person
Cu atâtea cruci răscrucite mi-am amintit de Otis Taylor 😀
LikeLiked by 1 person
Bine că ţi-ai amintit , că dacă nu îţi aminteai, mai ajungeam eu să aud de el? Aşadar, o întâmplare de aducere aminte cu rost, că nimic nu e întâmplător, legat de neîntâmplări. Iar legat de nuul ăsta, câteodată nu e musai al neputinţei, ci al balamalelor care lasă uşi să se deschidă sau nu.
Poezia ta e numai carne de suflet, Sofia, ai scris cu viscerele,eu aşa am auzit.
LikeLiked by 1 person
Îmi place mult Otis Taylor. Îți mai las una dintre preferatele mele. Vocea lui puternică, pătrunzătoare, în combinație cu orchestrația de-a dreptul răvășitoare, îmi sapă adânc în suflet:
Cu nuul ai mare dreptate. E tot o ușă deschisă spre cunoaștere. Doar că are pasul apăsat și greu și inspiră versuri cărnoase. Daul, în schimb, pare să aibă înclinație spre poezie vegetariană. 😀
LikeLike