Nașterea primatei din spumele gurii

 

 

 

Holbarea la cer, îmi stârnește o dorință bolnavă să schingiuiesc luna.

Bulbucată, ca un ochi obez sedus de propria-i goliciune, mă țintuiește cu albeața-i ostentativă, ce-mi rașchetează irisul, dezbrăcându-l de nuanțe, orfanizându-l de culoarea maternă. În dinții măcinați de veacurile moștenite genetic, cărora gingiile nu le mai sunt nici haine, nici giulgiu, aș vrea să-i prind razele și să i le smulg una câte una, cu răbdarea și pasiunea unei psihopate. Iar ele să se desprindă fără împotrivire, dar nu dintr-o resemnare sinucigașă, ci ca o lepădare mântuitoare de obârșiile lunatice. Rămasă ca un miriapod olog, să o trag apoi pe toată în fire albe și reci din care să-mi împletesc iluzii. Una pe față, una pe dos, una pe față, una pe dos, până în clipa cea de pe urmă, când voi face spume la gură din care să mă nasc în nopțile cu lună plină.

Advertisements

17 responses to “Nașterea primatei din spumele gurii

  1. Păi poţi face altceva cu razele ei, astea de reflectă lumina soarelui, că ea lumină proprie nu are de’aia nu se teme de întuneric, aşadar raze ioc, n’are lumină n’are căldură aşadar e rece ca indiferenţa, cu razele astea de le are de la cin’ le are te poţi hrăni, eu aşa fac, şi să ştii că luna se dă prinsă tare uşor dacă îi spui vorbe fără prisos vorbind pe rând când tu când ea privind-o adânc în ochi dar pentru asta trebuie să fii lunatec iar în nopţile ei de lună plină ca să împleteşti îţi lasă să cadă din cer păr de înger, cred că astea’s firele albe de care zici.
    Ai fost tare scripturală, aşadar dinspre mine s-a lăsat cu vizualitate, i’auzi la ea, miriapod olog, şi-acum mai râd.

    Liked by 2 people

    • Sigur că n-are raze, dear! Am hăcuit-o după percepție. 😀 Așa cum o punem și să-și sugă burta când o vrem suplă și “semilunică”, asta dacă nu avem fonduri pentru operații de liposucție. 😀 Dar ce să înțeleagă grăsana, o lasă rece tiparele noastre de estetică, în lumea ei, rotunjimile sunt simbolul perfecțiunii.

      Liked by 1 person

    • Hihi, voi vă pricepeți mai bine la periat.
      Înalți în idealuri cum sunteți, nici că ați putea avea o meserie mai potrivită și mai înălțătoare decât cea de măturător de stele. 😀

      Liked by 1 person

      • Suntem şi umili. Dacă sufletul unui om e o stea, atunci lecţia supremă a vieţii ar fi să învăţăm să-l facem să strălucească, curăţându-l de impurităţi. 🙂 Măturător de stele sună chiar foarte rafinat.

        Liked by 1 person

        • Cred că orice posesor de conștiință ar trebui să fie preocupat de igienizarea spiritului și nu doar ca o lecție supremă, ci ca un act firesc, o regulă de conduită asemenea ritualului zilnic de curățare a trupului. Ambele sunt expuse constant murdăririi și degradării, atât din exterior, cât și din interior și merită aceeași atenție și îngrijire.
          Măturătorul de stele e inspirat de la maestrul Dinică (”măturător de praf de stele/ și cusurgiu fără cusur”). Și că tot veni vorba, hai să ne ocupăm și de cele lumești:

          Liked by 1 person

  2. Uite ceva pentru luna ta, de la nenea ăsta care mie îmi place tare mult, cică să zici lunii dacă nu poţi privi în ochi, ştii că ceea ce vrei să eviţi nu prieşti în ochi. Aşa că să audă ea luna, denespusul, da.

    Like

  3. bag sama că ai privit cu invidie la serialul pisichii @new laibăr in town!@
    puteai să spui. îți dădeam și ție doo andrele, fatăă! 🙂

    Like

    • Ce seriale, soro, ce laibăr, te pomeni că ai dat și-n patima scenaritelor cât am lipsit? În ce film jucăm, că io par fujită din basm, zici că-s dublura lu’ rolu’ principal din Tinerețe fără cocârjețe. Viu acas’ și nici liana n-o mai găsesc priponită-n bălării, doar ‘mneata de numa’ 500 de anișori, jelind dupe pervazul care s-a prăpădit deja. Că el n-a avut decât o viață, sărmanul. 😀

      Like

      • filmu’ îi exact cum spui: “new laibăr in town” regia aparţine pisicii mele, eu mimez ghemele şi ea roade andrelele.
        sărioos, a fujit liana? nu ierea îmbăţoşată dă extaz pă la wwfirst??? tulăăăi! :((

        Like

          • aham, deci bunele manere pe care le-ai învăţat tu dă mică s-au topit precum apa pe gâscă. sau raţa pe varză??? 😯
            aolio ce săptămână de patemi am început… raţă pe varză nu, pateuţ de grăsană nu, liană flauşată nu…. că e lipită de tine ca euglena şi parameciu’ de prima pajină den biologie.

            Like

            • Nu-mi mai aminti de apă, azi cred că pielea mi-a devenit permeabilă. Mi-a intrat ploaia și-n țeastă, s-au inundat cei doi neuroni mai rău ca la revărsarea Nilului. Dar măcar îi pot învăța înotul sincron. 😀 Astea patimi!

              Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s