Iubire-n cuib de verde crud

 

 

 

Prin venă-mi bat din aripi turturele,

Prin capilare-mi țes un pat de rămurele,

În el își relochează duetul amoros,

Un puls străin dictează în cuib intravenos.

 

Îmi zguduie pereții cu ritmuri senzuale

Și îmi îmbată limfa cu damfuri muzicale.

Iubirea paște verde cu buze pofticioase

Uitând să se adape cu vinuri sulfuroase.

 

În inimi ce valsează sub albe luni de miere

Le injectez veninul din anii mei de fiere,

Căci flutură declinul în trupu-mi cavernos,

Iar acul rațiunii îmi stă cu vârfu-n jos.

Advertisements

29 responses to “Iubire-n cuib de verde crud

  1. Dupe cum te cunosc, îmi pari o uamă nobilă, că de viță mi-s io. Ș-apăi din așe alăturare, o ieși un ou de fiecare blănoasă. Avantaju-i că nici nu trebe să-l gătim. Iese gătit tăt! 😀 😀 😀

    Like

  2. Ac de albină agitată
    înfipt temeinic
    doar o dată
    Ac de viespe nălucă
    te-a înțepat și-i pe ducă
    Ac de scorpion sperios
    picurând venin nemilos
    Ac de pisică
    marină
    defel felină
    dar mortală jivină
    Ac
    de
    seringă
    adâncită
    în venă
    efemeră
    Ace de siguranță,
    ace cu ață,
    ace chirurgicale
    semicirculare
    ace bolduri
    ace de ceas
    ace feroviare la macaz
    ace – 4 la număr – la care te-ai costumat
    Ac de cravată, de pălărie
    Ac de cojocul cui
    nu se știe
    Ac de magnet
    instabil dar mereu corect
    Ac cu fluture atașat
    la Antipa legitimat
    Ac pentru cocarde, mărțisoare, broșe, ecusoane
    nu doar pentru doamne.

    Și, da, acul minții dumitale
    instilând o picătură de venin
    sublim.

    Liked by 1 person

    • Ia să numărăm, dear:
      un ac la albină, da’ l-a rupt când a-nțepat, trei la ceas, dar unu’ a rămas în urmă, unul de cojoc, când s-a prins în joc, patru la scorțos, dar puse pe dos, acele de mărțișoare sunt prea multe și cu toane și mai sunt vreo câteva, ce le-ai înșirat mata, însă unele lipsesc: ace de gheață se numesc. Pfuuu, că greu a mai fost! Parcă am căutat acul în carul cu fân. 😀

      Frumoasă însăilare!

      Liked by 1 person

      • În carul cu fân
        am aflat și alte ace
        scăpate
        de la ședinta de
        acupunctură
        și-au dat randez-vous
        -la o serată la vârf-
        cu ceva surate
        acuzate de amorțeli
        nedisimulate.

        Pfff, pișcatoare situațiune…..

        Liked by 1 person

        • Pișcătoare, dear și ACtualizată la ACordul fin! Te încoronez Regina Acelor și ca să nu te mai țin ca pe ace, îți doresc o primăvară cusută după pofta inimii tale jucăușe!

          Like

  3. Care trup cavernos, care fură alea de săpară caverne, că eu din toate versurile în în căutarea unei poezii le-am luat cu ochii doar pe alea în care zici de genunchii verzi ai primăverii care are două crengi,aşa că vezi cum le apropii să îţi iasă cuibul,că’n capilare e cam strâmtoare, de iubirea cu buze pofticioase care îşi scaldă ochii în verde şi căreia îi este foarte cald şi e însetată şi care îşi scoate umărulfragil prin vena cavă, de n’o fi vena asta nu contează, toate par arzânde.

    Cât despre anii de fiere,nu zici câteodată că par a fi fost doar o închipuire atuncicând eşti departe de ei? ce faci când vin şi îţi zic hai,ia de înghite nişte amintiri?

    Liked by 1 person

    • Genunchii primăverii or fi verzi, dar și zdreliți. Fiecare evacuare de cuib se lasă cu câte-o zgârietură. Dar ăsta e farmecul, până la urmă. Par genunchi umblați, plini de urme și povești. Anii mei de fiere sunt de fapt niște cafele amare, exact așa cum îmi și plac. Dar în poezie simt nevoia să mă alint și să adaug puțin dramatism în loc de zahăr. Fiecare gust are senzualitatea lui și-mi place să-l simt în formă cât mai pură.

      Liked by 1 person

      • Cum cum altfel decât zdreliţi, la anii ei tineri,la fiecare dintre anii ei tineri, şi-aşa naşte în privitor o nostalgie după toate urmele în care a călcat, în unele până la epuizare, aşa o văd eu. Iar gustul ăsta de zici de el se lasă cu jinduire, iar noi primim o emoţie incitată de extazul pe care îl aşteptăm, bând cu ochiul sucul verde, ăsta pe care îl storc eu din poezia ta.
        Sucul verde e dulce şi sticlos, lasă-mă să-mi fie ăsta gustul, pen’ că eu în cafea pun câteva linguriţe de zahăr, câtevaurile astea fiind vreo şapte, aşa că înţelegi ce vreau să zic.

        Like

  4. Hai că e în 8, aşa că îţi voi aduce în dar nişte cuvinte la care ţin nespus:

    O femeie este făcută din tălpi de foc, din briză, din soare, din lună, din cer, din albastru, azur şi turcoaz, din verde, din roşu mărgean şi din maci, din crepusculul răsăritului şi din cel al amurgului, este o ţesătură de păienjeniş de aur şi argint, e din arabescuri, e din brocart cu aşterneri de dantelate litere ornate cu volute, din catifeluri angelice şi demonice, din mătăsuri şi din lână netoarsă, din batoane de vanilie şi din dulceaţă de cireşe amare, din flori de castan şi seminţe de rodie, e din zahăr candel şi din marţipan, e din sânge şi din carne, din zăboviri în anotimpuri…

    Liked by 1 person

    • Cât de frumos stai tu ascunsă-n miez de noapte, la pânda zilei răsucite-n 8 și cu ce arme delicate o ademenești să-ți devină pradă, ca apoi, să mi-o aduci mie în dar, pe taler de argint. Mesajul tău mi-a răsfățat dimineața, m-am simțit ca o prințesă care-și ia micul dejun în pat.
      Îți mulțumesc, femeie frumoasă!

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s