Bronze door knocker
De mi-ar fi timpul fără trepte,
oare cum s-ar mai urca anii pe mine?
(în niciun caz treptat)
Dar, dacă mi-ar fi timpul fără clanță,
cum i-aș mai deschide ușa către mine?
Nu știu de ce mă tot frământ cu astfel de întrebări,
doar eu am timpul meu
cu trepte și clanță.
El mă lasă să-l urc și să-i deschid ușa către mine.
Și-apoi ne-așezăm amândoi în prag și privim
cât de frumos crește viața-n mine
ca o cocă de pâine ieșită din tavă.
Am timpul meu
să-mi mângâi viața care-mi crește în pântec
ca o sarcină aproape de termen.
Am timpul meu
să văd cum îmi crește și îmi coace viața
ca un buboi rotofei în pragul purificării.
Am timpul meu
să suflu în viață, iar ea să se umfle
ca un balon obez.
Dar într-o zi, timpului meu i se vor surpa treptele și clanța i se va strica.
Și atunci, am să-nțeleg, în sfârșit, ce mare a crescut viața în mine.
Și n-am să mai suflu.
ReBelleArte 
Eu venisem să îţi aduc ceva în dar.
Cât despre timp, eu mai cu seamă îl am pe-al meu, timpul subiectiv.
LikeLike
Așadar, falezele îți alimentează clepsidra magică cu care-ți stăpânești timpul subiectiv. Am bănuiala că sunt și mormânt pentru adevăratul timp. Dar n-am nicio intenție să-l dezgrop.
Mulțumesc pentru dar, draga mea, dar falezele se iau la pas pentru prima oară, musai la apus. Vom sări puțin peste protocol și voi da eu primul rând de gânduri, chiar dacă ești gazdă. Ne-ntâlnim negreșit pe faleză, la plimbarea de seară!
LikeLiked by 1 person
Şi nişte Damien Rice, dacă primeşti.
LikeLiked by 1 person
Mi-era că te-ai oprit din scris, şi n-aş vrea, aş vrea să o faci şi să nu ştii unde vei ajunge când şi dacă vei simţi să spui tot, când viaţa devine cuvânt, tu, aici, în timpul tău scriptural.
Anii ăştia ai tăi să-ţi fie timpul în care să te înţelegi, aşa cum şi mie să-mi fie, şi-mi place că treci prin viaţă ştiind care ţi-e farmecul, Sofia, şi cred că atunci când eşti pe fiecare treaptă te ridici pe vârfuri să vezi ce e înăuntrul tău şi te aduni din Nou, cu fiecare treaptă pe care o vei urma ceea ce ştiai nu va mai fi acolo, pe fiecare vei descoperi ceva nou despre care nici măcar nu ai visat, nu lăsa pe nimeni să îţi spună “vei cădea”.
Cu drag, Sofia. Când vrei, ne mai vedem ştii tu unde, în amurg sau pe înserat.
LikeLiked by 1 person
Ai mare dreptate, Camelia. Am făcut pauze mari și asta îmi îngreunează revenirea cu atât mai mult cu cât eu nici nu am exercițiul scrisului. Sunt doar o diletantă pofticioasă la altfel, la nou. Creditul pe care mi-l dai și grija ta mustind a drag și sinceritate mă emoționează și într-o anumită măsură, mă responsabilizează. Și-ți mulțumesc, draga mea! Doar că, uneori, viața trage de tine în toate direcțiile și oricât ai cocheta cu egoismul de a-ți satisface poftele, scrisul fiind una dintre ele, viața reală pare să găsească mereu resursele necesare să te smulgă cumva. Amuzant e că face să pară că e propria ta voință, că n-are nicio implicare. Iar când pari că te prinzi de jocurile ei sau te revolți, e suficient de șireată să-ți fluture mici bucurii pe sub nas. Și-așa mergi mai departe, uitând pe fiecare drum fărâme din tine. Mizez însă pe perspicacitatea mea și-mi place să cred că n-am să-i cad în plasă prea des.
Vreau să ne vedem la locul stabilit oricând e ceas de seară. Chiar dacă, în ritmul meu sucit, voi întârzia mai mereu Apusul. Iar dacă în vreo seară n-am să pot ajunge, să-l ții tu în loc pentru mine. Restul lasă-n grija mea, voi găsi eu o cale să-l împac.
LikeLiked by 1 person
Unde vă vedeți?
LikeLike
Într-un loc magic unde pot întârzia Apusul.
LikeLike
Păi după fărâmele alea e nevoie să te întorci, pentru a te lua înapoi, atunci când te-ai găsit pe tine ai găsit totul, despre asta e vorba când ajungi pe ultima treaptă, astea pe care ni le-ai aşezat sub ochi, stârnind emoţia.
Cât despre vâltoarea asta e vieţii, ţi se întâmplă adesea să nu mai apuci să te întâlneşti tu cu tine, şi’s dinstanţe dintr-alea de nu le vezi cu ochii, aşa îţi pare câteodată, şi clipele astea sunt câteodată înspăimântător de multe.
LikeLiked by 1 person
Îţi las o melodie pe care o iubesc nespus.
LikeLiked by 1 person
eram să-mi cadă faţa, surioară când te-am văzut cu clanţă şi cu trepte!
asta-i doar aşa, ca să-ţi justifici fuga! că mă durea coada de la cât praf am şters p-aici.of, viaţa-…. ăăăăă coada meaaaa! 😀
LikeLike
Mai strânge șurubele, soro, că-i păcat să-ți cadă la prima treaptă. E de-ajuns că ești condamnată să umbli cu mopu’ de praf la purtător. 😀
LikeLike
măăăăi, coada e o onoare, nu mop! tu ești de vină că mi s-a pfăfuit în halul ăsta, daaa? 😦
LikeLike
Lăboanțele sunt aderente la praf, așa că mai bine mulțămește-mi că n-am spălat de anul trecut, că alunecai pe trepte și-ți pierdeai cel puțin 3 vieți.
LikeLike
i-auzi la ea ce grijă de vieţile-mi şi-a făcut rost!
da’ că stau cu nasu-n pervaz şi tăt aştept, te-ai gândit? neee… ţopăiai cu liana te miri pe unde, las că ştiu io! 😦
hîîîî, niminia nu mă mai iubeşte pă mine! hîîî…..
LikeLike
Dear, taman din iubire m-am dus pe coclauri pe liana țapănă de ger. Ca să te menajez, să nu iei vreo supradoză de plictiseală cronică. N-ai auzit că se poate muri de plictiseală? Dar și mai grav ar fi să te infestez cu banalitate. De asta nu scapi nici moartă. Dacă vii rar, nu e niciun pericol. E ca o imunizare cu diversitate. 😀
LikeLiked by 1 person
apoi că nu viu rar şi geaba am dat cu lăbuţa în geam! numa’ nour dă praf mi-a răspuns. şi când m-am plictisit bine, ai postat matale… da n-ai fi zis! o, nuu, nimicuţa n-ai suflat.
LikeLiked by 1 person
Mă antrenez și eu, dear, pentru vremea când n-o să mai fie nevoie să suflu deloc. 😀
LikeLike
Ia și timpul meu!
Fă-l colac de nuntă,
între uși-mistere
și clanțe-efemere
Fă-l o balustradă
trepte o să-i crească
Fă-l să unduiască
cu nopți să descrească
Fă-l mai atașat
mai puțin distant
caută-l de suișuri
și de povârnișuri
Învață-l cotirea
nemărginirea
uitarea
(re)găsirea.
Trimite-mi-l dresat
neapărat.
LikeLiked by 1 person
Colac ritualic din timp am să-ți fac
Ieși-mi-va la fel de rotund și inept
Fie că-l pui pe cap ori pe piept.
Dresat sau sălbatic nu-ți face pe plac
E câine de veghe în lanul de mac.
(unii câini chiar umblă cu colaci în coadă)
LikeLike