Am timpul meu cu trepte și clanță

 

 

 handle

                          Bronze door knocker

De mi-ar fi timpul fără trepte,

oare cum s-ar mai urca anii pe mine?

(în niciun caz treptat)

Dar, dacă mi-ar fi timpul fără clanță,

cum i-aș mai deschide ușa către mine?

 

Nu știu de ce mă tot frământ cu astfel de întrebări,

doar eu  am timpul meu

cu trepte și clanță.

El mă lasă să-l urc și să-i deschid ușa către mine.

Și-apoi ne-așezăm amândoi în prag și privim

cât de frumos crește viața-n mine

ca o cocă de pâine ieșită din tavă.

Am timpul meu

să-mi mângâi viața care-mi crește în pântec

ca o sarcină aproape de termen.

Am timpul meu

să văd cum îmi crește și îmi coace viața

ca un buboi rotofei în pragul purificării.

Am timpul meu

să suflu în viață, iar ea să se umfle

ca un balon obez.

 

Dar într-o zi, timpului meu i se vor surpa treptele și clanța i se va strica.

Și atunci, am să-nțeleg, în sfârșit, ce mare a crescut viața în mine.

 

Și n-am să mai suflu.

Advertisements

19 responses to “Am timpul meu cu trepte și clanță

    • Așadar, falezele îți alimentează clepsidra magică cu care-ți stăpânești timpul subiectiv. Am bănuiala că sunt și mormânt pentru adevăratul timp. Dar n-am nicio intenție să-l dezgrop.
      Mulțumesc pentru dar, draga mea, dar falezele se iau la pas pentru prima oară, musai la apus. Vom sări puțin peste protocol și voi da eu primul rând de gânduri, chiar dacă ești gazdă. Ne-ntâlnim negreșit pe faleză, la plimbarea de seară!

      Liked by 1 person

  1. Mi-era că te-ai oprit din scris, şi n-aş vrea, aş vrea să o faci şi să nu ştii unde vei ajunge când şi dacă vei simţi să spui tot, când viaţa devine cuvânt, tu, aici, în timpul tău scriptural.
    Anii ăştia ai tăi să-ţi fie timpul în care să te înţelegi, aşa cum şi mie să-mi fie, şi-mi place că treci prin viaţă ştiind care ţi-e farmecul, Sofia, şi cred că atunci când eşti pe fiecare treaptă te ridici pe vârfuri să vezi ce e înăuntrul tău şi te aduni din Nou, cu fiecare treaptă pe care o vei urma ceea ce ştiai nu va mai fi acolo, pe fiecare vei descoperi ceva nou despre care nici măcar nu ai visat, nu lăsa pe nimeni să îţi spună “vei cădea”.
    Cu drag, Sofia. Când vrei, ne mai vedem ştii tu unde, în amurg sau pe înserat.

    Liked by 1 person

    • Ai mare dreptate, Camelia. Am făcut pauze mari și asta îmi îngreunează revenirea cu atât mai mult cu cât eu nici nu am exercițiul scrisului. Sunt doar o diletantă pofticioasă la altfel, la nou. Creditul pe care mi-l dai și grija ta mustind a drag și sinceritate mă emoționează și într-o anumită măsură, mă responsabilizează. Și-ți mulțumesc, draga mea! Doar că, uneori, viața trage de tine în toate direcțiile și oricât ai cocheta cu egoismul de a-ți satisface poftele, scrisul fiind una dintre ele, viața reală pare să găsească mereu resursele necesare să te smulgă cumva. Amuzant e că face să pară că e propria ta voință, că n-are nicio implicare. Iar când pari că te prinzi de jocurile ei sau te revolți, e suficient de șireată să-ți fluture mici bucurii pe sub nas. Și-așa mergi mai departe, uitând pe fiecare drum fărâme din tine. Mizez însă pe perspicacitatea mea și-mi place să cred că n-am să-i cad în plasă prea des.
      Vreau să ne vedem la locul stabilit oricând e ceas de seară. Chiar dacă, în ritmul meu sucit, voi întârzia mai mereu Apusul. Iar dacă în vreo seară n-am să pot ajunge, să-l ții tu în loc pentru mine. Restul lasă-n grija mea, voi găsi eu o cale să-l împac.

      Liked by 1 person

  2. Păi după fărâmele alea e nevoie să te întorci, pentru a te lua înapoi, atunci când te-ai găsit pe tine ai găsit totul, despre asta e vorba când ajungi pe ultima treaptă, astea pe care ni le-ai aşezat sub ochi, stârnind emoţia.
    Cât despre vâltoarea asta e vieţii, ţi se întâmplă adesea să nu mai apuci să te întâlneşti tu cu tine, şi’s dinstanţe dintr-alea de nu le vezi cu ochii, aşa îţi pare câteodată, şi clipele astea sunt câteodată înspăimântător de multe.

    Liked by 1 person

  3. eram să-mi cadă faţa, surioară când te-am văzut cu clanţă şi cu trepte!
    asta-i doar aşa, ca să-ţi justifici fuga! că mă durea coada de la cât praf am şters p-aici.of, viaţa-…. ăăăăă coada meaaaa! 😀

    Like

          • i-auzi la ea ce grijă de vieţile-mi şi-a făcut rost!
            da’ că stau cu nasu-n pervaz şi tăt aştept, te-ai gândit? neee… ţopăiai cu liana te miri pe unde, las că ştiu io! 😦
            hîîîî, niminia nu mă mai iubeşte pă mine! hîîî…..

            Like

            • Dear, taman din iubire m-am dus pe coclauri pe liana țapănă de ger. Ca să te menajez, să nu iei vreo supradoză de plictiseală cronică. N-ai auzit că se poate muri de plictiseală? Dar și mai grav ar fi să te infestez cu banalitate. De asta nu scapi nici moartă. Dacă vii rar, nu e niciun pericol. E ca o imunizare cu diversitate. 😀

              Liked by 1 person

  4. Ia și timpul meu!
    Fă-l colac de nuntă,
    între uși-mistere
    și clanțe-efemere
    Fă-l o balustradă
    trepte o să-i crească
    Fă-l să unduiască
    cu nopți să descrească
    Fă-l mai atașat
    mai puțin distant
    caută-l de suișuri
    și de povârnișuri
    Învață-l cotirea
    nemărginirea
    uitarea
    (re)găsirea.

    Trimite-mi-l dresat
    neapărat.

    Liked by 1 person

    • Colac ritualic din timp am să-ți fac
      Ieși-mi-va la fel de rotund și inept
      Fie că-l pui pe cap ori pe piept.
      Dresat sau sălbatic nu-ți face pe plac
      E câine de veghe în lanul de mac.
      (unii câini chiar umblă cu colaci în coadă)

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s