Am timpul meu cu trepte și clanță

 

 

 handle

                          Bronze door knocker

De mi-ar fi timpul fără trepte,

oare cum s-ar mai urca anii pe mine?

(în niciun caz treptat)

Dar, dacă mi-ar fi timpul fără clanță,

cum i-aș mai deschide ușa către mine?

 

Nu știu de ce mă tot frământ cu astfel de întrebări,

doar eu  am timpul meu

cu trepte și clanță.

El mă lasă să-l urc și să-i deschid ușa către mine.

Și-apoi ne-așezăm amândoi în prag și privim

cât de frumos crește viața-n mine

ca o cocă de pâine ieșită din tavă.

Am timpul meu

să-mi mângâi viața care-mi crește în pântec

ca o sarcină aproape de termen.

Am timpul meu

să văd cum îmi crește și îmi coace viața

ca un buboi rotofei în pragul purificării.

Am timpul meu

să suflu în viață, iar ea să se umfle

ca un balon obez.

 

Dar într-o zi, timpului meu i se vor surpa treptele și clanța i se va strica.

Și atunci, am să-nțeleg, în sfârșit, ce mare a crescut viața în mine.

 

Și n-am să mai suflu.