A fi(bonacci) sau nu

 

 

E

A

Fi

Sau

A nu fi

Ticăitul

Ceasului intim

Purtat biologic la piept

Cu acele acordate orb la muzica sferelor

Ce își plâng secundarul lăsat în neant ca garanție a întoarcerii? E?

musicspheresfibon

Muzica Sferelor

M-am dat cu liana pe la Wordwasfirst și-am plecat cu comment-ul la pachet. 

27 responses to “A fi(bonacci) sau nu

      • Păi în poezie e vorba, de fapt, despre Fragonacci, văr cu Fragofagii, niște devoratori filmofagi ținuți cam mult pe tușă, recunosc. Dar, precum văzurăți, cortina de ”fler” fu trasă, frâna de română fu retrasă, de-amu, să s-aștearnă covoare de ”popcorn sălbatic” privirilor dezblănite de așteptare …
        Ref. la poezie: secundarnicul ista abandoneant când se întoarce: când ceasul biologic de la piept se oprește sau cînd inima tehnologică ruginește?! 🙂

        Like

        • Gata, conașule! Acușica încing ceunu’ di floricele. Da’ porumbu’ să știi că nu mai e sălbatic. De când îl tăt țiu pi lângă casă șî-l tăt mult di colo-colo, că poate-poate i-a veni rându’, s-a domesticit di tăt.
          Despre inemi ruginite, cealaltă cumătră blănoasă te poate lămuri buștean, că d-asară îi mare industriașă. De-ar videa-o Malaxa, ar scoate fum pi nări, mai dihai ca locomotiva. 😀 😀 😀

          Like

  1. io n am inteles ultimul ‘E’ de la ce vine?… continua dilema? nu s d acord: daca e math, apai clar exista o solutie. 🙂
    si sper ca ramai la forma plana, Sofi, triunghi cam isoscel, sa nu te prind in spatiu… (cu timpul poti sa te joci :D)

    Liked by 1 person

    • Tot io să fac și calculele matematice? Nu-i de-ajuns c-am pus formula? Și-așa mi-am exersat neuronu’ de mai are puțin și se sfarmă sub propria-i greutate. Dacă-l mai încordez nițel, risc să devin deșteaptă, păcatele mele! Abia am stabilit că sunt frumoasă. Câte crezi că pot să mai îndur și io? 😀 😀 😀
      Și-s în formă blană, nu plană. Oi avea io liană, da’ nu planez, doar mă huțăi. 😀

      Like

      • ai dreptate… daca AM stabilit ca esti frumoasa, socotelile(si) le fac altii. 😀 chiar cre’ca math e pt. aia urati, d atatea formule s au formolizat =))
        pai, uite: Hawkin se da soim, si el e impaiat… 🙂 de Einstein ce sa mai zic… nici io nu tin la coafura, da’totusi . :))
        mă huțăi- vb asta, al tau, ca i reflexiv, nu ma bag, da’ ma’ntreb: d’atata balans n ametesti? 🙂 si apoi, tre’sa fie cineva care te’mpinge, ca nu cre’c ai pus destu pe un perpetuum bălăngănit, desi… asa cam pare. 🙂

        Like

        • Nu mă-mpinge nimeni, nici măcar în ispită, cine s-ar încumeta? Din fericire, am elan. Și pentru urgențe, funcția de autohuțăibilitate. 😀
          Ți-am zis că am elan? 😀 😀 Tu crezi tot ce zice o primată? Am doar o prăpădită de liană. Și nici asta nu mi-ar fi rămas, dacă mă lăsam mânată de elan. 😀

          Like

          • pai, tu esti Belle Arte, arta frumusetii ca o stare :D, sau investigatia artistica a frumosului. 😛 oricum ar fi, ne dai cu liana ispita esteticului de(s)cartat in prima ta concluzie. :))
            elan stiu sigur ca ai, nu cred in zei :)) si nu mi e clara directia de huţăială. nu de alta, da’ sa nu dai peste un biped … troglodit. 😀
            te am cotrobait ca un nasture curios si daca valsu’ ti l las, ca stiu ca n ametesti, am luat io no hope left- asta ca mi am terminat tigarile in timp ce word u’ ma presa. 🙂 si ti las o piesa, care doar pare o antiteza, da’ nici acolo nu i niciun biped.

            Like

      • ca sa ma joc si io, repliindu ma in spatele virgulei strengare.
        am vz mr. nimeni, insa mai interesant mi s a parut textul tau- coborat pe taste direct din ‘Lumea Sofiei’.
        intrebarea am zis ca nu e neaparata- a fost inutila. oricum, mersi de raspuns.

        Like

        • Știu că nu așteptai un răspuns. Dezvăluindu-mi însă, cu sinceritate și fără nicio urmă de ironie, că îți place mult cum îți explic, nu m-a lăsat inima să nu-ți dăruiesc din nou această bucurie.
          Aș aprecia dacă mi-ai spune de unde, mai exact, din „Lumea Sofiei” a coborât textul meu.

          Like

          • chiar nu era ironie. meticulozitatea ta situata la antipodul felul meu de a fi ma calmeaza; felul ordonat si riguros ma face sa ti urmaresc ideile cu usurinta.
            legat de ‘Lumea Sofiei’- tonul tau m a facut sa mi amintesc de carte- pedagogic, dar nu academic, pe intelesul tuturor, aceeasi pedanterie si eleganta. acolo, in plus, este si o nuanta paterna.

            Like

  2. Kenza, eu nu pot ajunge în mintea ta într-o altă reprezentare decât cea în care mă îmbraci tu. Între ceea ce vreau eu să transmit, ceea ce reușesc să transmit și ceea ce percepi tu, știi bine că există diferențe semnificative. Tu prelucrezi informațiile pe care eu le exteriorizez, în funcție de cunoștințe, experiență, grad de înțelegere, capacitate de prelucrare și de concluzionare. Dacă tu mă percepi altfel decât aș vrea eu, nu e vina ta. Nu-i putem învinovăți pe ceilalți că noi nu știm sau nu reușim să ne facem înțeleși, să (ne) comunicăm adecvat.
    Oamenii nu pot fi decodați după formule exacte, matematice și puși asemenea obiectelor în sertare etichetate. Pentru mine, de exemplu, grija deosebită pentru detaliu o pot avea deopotrivă oamenii ordonați, cei pasionați de un anumit domeniu, dar și autiștii, criminalii în serie. Cât despre siguranță, sunt multe de spus. Sunt puține lucruri de care poți fi sigur (adevăruri imuabile). Poți fi sigur că 2+2 =4, că pământul se rotește în jurul soarelui, dar și în jurul propriei axe, că doar femeile sau femelele mamifere nasc etc. Atunci când nu vorbim despre domenii exacte, în care informațiile sunt demonstrate cert și fără echivoc, informațiile sunt supuse interpretării. Ceea ce implică și o doză de nesiguranță. Există și o categorie de oameni ale căror cunoștințe sunt puține, dar certe. Nu cred că la aceea ne referim. Chiar tu ai exprimat două posibilități între care oscilezi, cel puțin la modul declarativ. Poate ăsta e doar mesajul exteriorizat, poate că-n mintea ta, alegerea e deja făcută. Sugestia ta de răspuns, de două variante, este una limitativă și cu tentă de manipulare a răspunsului, la fel ca în următoarea speță: un copil întrebat dacă vrea un fruct, va fi tentat să refuze. Dacă întrebarea va fi reformulată: „vrei banană sau măr?”, va alege un fruct dintre cele ofertate. Nu va răspunde nici „nu”, nici „portocală, pară”, etc. Așadar, răspunsul este sugerat, manipulat și nu conține o exteriorizare a propriei dorințe / voințe. E drept, se poate întâmpla ca mărul să-i placă într-o oarecare măsură, fără a fi însă, fructul preferat. O minte matură poate face însă, propriile alegeri, fără a ține cont de sugestii. De asemenea, la fel ca-n șah, poți alege să nu alegi (muți) nimic, fără ca asta să implice nesiguranță, ci strategie. „Atâta timp cât nu alegi nimic, totul rămâne posibil” (recomand pe tema asta filmul Mr. Nobody).
    Cât despre limba română, o consider asemenea unei ființe umane, complexe și imposibil de cunoscut până la cel mai intim detaliu, chiar și de către academicieni. Pentru că este într-o continuă schimbare și adaptare la nevoile de comunicare, limba nu implică doar cunoaștere, ci și simțire. Mi se pare în regulă să manifestăm o anumită grijă pentru formă. Așa cum nu ieșim pe stradă dezbrăcați. Dar forma nu e totul și mult mai important mi se pare CE comunicăm. Ideal ar fi ca cele două să coexiste armonios, dar idealul nu e sinonim cu realitatea. (abia acum am explicat în amănunt, chiar dacă știu că nu era cazul și nu ți-am zis nimic din ceea ce nu știai deja 😛 😀 )

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s