Un chip străin
Mi s-a lipit de ochi
Umbrindu-mi rațiunea.
Un corp străin
Mi s-a lipit de piele
Netezindu-mi nervuri.
Un suflet străin
Mi s-a lipit de simțuri
Colorându-mi frunze.
Un străin
Cu chip, corp, suflet
S-a dezlipit încet de mine
Lepădând toamnă.
Nu știu că nu știu nimic
Când mă plictisesc să tac, scriu
Casa cu Coloane Albe
Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!
Cabal in Kabul
Despre banalități
... loc de joacă pentru cuvânt. serios!
Wine Consultant
Un tribut adus luminii
Safiriu e sufletul meu, călător impregnat cu tainice lumi, amuş un catarg cu peri mătăsoşi, mânezi o crisalidă de cerneală.
Laborator de idei...
ReBelleArte 
pretios sufletul cela care iti coloreaza frunzele. sa nu ti-l pierzi.
LikeLike
Așa e! E un suflet tare prețios dar farmecul lui e dat tocmai de nestatornicie. Colorează intens dar pentru puțin timp. Chiar dacă la finalul poeziei se dezlipește, lasă în schimb o toamnă minunată mustind de amintiri. Pare un târg corect. 🙂
LikeLike
mi s-a lipit de piele zâmbetul tău.
crezusem că a venit iarăşi iarna
risipindu-ne verile,
mirarea,
în plânset de mare.
mi s-a lipit pe gene cântecul tău
şi o umbră de înserare
îmi mărginea simţurile la pândă.
apoi am ştiut:
ne lipiserăm una de cealaltă
în dezmăţul toamnei,
împotriva ruginii.
tu.
şi uneori o pisică….
LikeLike
Ooooo, mâț drag, ce cadou minunat mi-ai lipit de suflet în acorduri de toamnă! 🙂
LikeLike
ca să îndulcesc absenţa cealaltă… şi să ştii că sunt. 😉
LikeLike
Îmi place să te știu că ești. 🙂
LikeLike
a… lipire. 😉
LikeLike
A lipit
potrivit
tivește
firește
cu…minte
cuvinte. 🙂
LikeLike
Şi tot toamna toate cutele tristeţii să ţi le netezească, dacă ar avea sufletul tău, să’i lepezi veşmântul.
LikeLike
Le netezește întotdeauna pe ultima sută de metri, când se pregătește să-mi plece. Oricât de mult îi place să mă tachineze, știu că mă iubește și că nu suportă să mă lase neîmpăcată și cu sufletul dezgolit în pragul iernii.
Exact această melodie mi-a venit prima dată în minte când am scris poezioara raw-naivă (se poate citi și rău-naivă). Din ce motiv m-am răzgândit chiar nu știu. Poate că sunt femeie, iar noi, femeile avem privilegiul de a ne răzgândi. Și de a avea capricii. Dar locul ei chiar era aici și-ți mulțumesc, Camelia, că ai repus-o în drepturi.
LikeLike
Sofia, eu numesc naivitatea candoare, inocenţă, puritate, şi-aşa se face că mi-o doresc, precum şi ţie, nicicând ceva pierdut, ceva înstrăinat, şi mai cred că în adâncul sufletului fiecăruia ea îşi află sălaşul, chiar dacă adânculăsta e undeva departe, foarte departe.
Eu iubesc această naivitate şi niciodată nu mă împotrivesc ei dacă vine în cuvinte şi mă ia de mână, aşa cum a făcut cu tine, (re) dându-te în pur, nouă, pe tine, dându-ni-te.
LikeLike
Da, Camelia. Iubim această naivitate pentru că ne ia în brațe cu naturalețe, simplitate și puritate, ori de câte ori ieșim ciufulite și dezorientate din lupta inegală cu latura noastră complexă și excesiv rațională. Naivitatea ne primește ca-ntr-o cameră de carantină. Ne oblojește fără să ne pretindă nimic. Fără explicații, fără cosmetizări, fără sensuri ascunse și întortocheate. Doar ne este și ne vindecă. Primar, simplu, onest.
LikeLike
S-a dezlipit un “o” din numele tău, lipeşte-l rogu-te, la loc.
Şi îţi mai las o melodie dragă mie, şi fie ca celui care pleacă, fie şi pentru o vremelnicie, fie şi pentru undeva din neîndepărtat, gândurile de tine să-i rămână neplecate.
LikeLike
O-ul e acolo ca și când n-ar fi lipsit. Iar melodia este superbă ca și Charlotte. Ca și toți cei din familia Gainsbourg. Nebuni și talentați. Ai văzut filmul „Gainsbourg” din 2010?
LikeLike
Nu, nu l-am văzut, dar dacă tu zici că face să, am să caut să-l văd. De Serge Gainsbourg sunt îndrăgostită de o viaţă, cam din vremea în care am ascultat,visceral răscolitorul “Je t’aime, moi non plus”, asta întâmplându-se atât de demult încât am şi uitat de când.
LikeLike
Uite ceva care la acea vreme le-a adus multe strârniri din partea unor acuzatori cărora le-a scăpat înţelesul cel adevărat..
LikeLike
Constat din cele împărtășite până acum că avem gusturi asemănătoare și cred că e un film pe care ți-ar plăcea și ție să-l vezi.
Serge a fost un artist fenomenal. Viața colorată, atitudinea nonconformistă ca și melodiile lui au stârnit foarte multe controverse cum era de așteptat. Ipocrizia a existat și va exista întotdeauna; e haina lungă cea mai de preț a oamenilor cu minte scurtă.
Charlotte m-a impresionat nu doar muzical ci și (sau poate în primul rând) cu rolurile extraordinare din filmele lui Lars von Trier (mai ales cel din Anticristul).
LikeLike
@”Gainsbourg” din 2010?” – plus vrai que nature… 🙂 un must-watch absolut!
LikeLike
Camelia… ai ales la fix acea melodie ce-mi place si mie… à propos, Charlotte G a plecat în USA, s-a mutat recent la NYC cu sot(Yvan Attal) si cei 3 copii… de ce?… asta-iarna, sora ei cea “mare” Kate Barry s-a sinucis la 46 ani, RIP. Charlotte a fost devastata, a decis sa paraseasca Parisu’, pentru o perioada de timp…
LikeLike
Ştii atât de multe, Melanie, şi e o bucurie ori pe unde ajungi faptul că simţi să împărtăşeşti, iar pentru asta o rog pe Sofia să-mi îngăduie să îţi mulţumesc, şi pe’ndelete, pentru fiecare lucru pe care l-am aflat dinspre tine venind.
LikeLike
Nu ştiam despre sora Charlottei, Dumnezeu s’o odihnească. E atât de dureros pentru cei lăsaţi în urmă, e o durere care nu trece vreodată.
LikeLike
Mélanie, povestești cu atâta familiaritate despre Gainsbourgi încât lași senzația că abia i-ai condus la aeroport. Bucuria cu care te umpli de frumosul pe care îl absorbi pentru a-l da apoi mai departe îți șlefuiește diamante în ochii atât de larg deschiși.
LikeLike
Uite o melodie care, tot aşa, îmi place mult, şi asta pentru că e cântată precum e cântată de flăcăiandrul ăsta minunat de’i spune Paolo Nutini pe numele lui, şi’i scoţian, deşi nu s’ar zice şi crede.
LikeLike
Pe Nutini de la tine-l știu. Toamna lui s-a lipit perfect pe toamna mea. 🙂 Te pricepi atât de bine ce și când să dăruiești!
LikeLike
Şi tu aşa de bine te pricepi, cu dragul,să primeşti, Sofia, şi-ţi voi veni ori de câte ori mă mână dorul de a-ţi lăsa urme. Şi-am strâns câteceva din el.
Ţi-l mai aduc pe Nutini încă o dată, şi vei vedea pentru care cuvinte, pentru că dragostea unor anotimpuri nu spune te iubesc pentru că am nevoie de tine, ci am nevoie de tine pentru că te iubesc.
LikeLike
Te aștept draga mea oricând te va aduce dorul sau simpla întâmplare de a fi prin zonă sau pur și simplu. Minunate versuri, lipicioase sensuri.
LikeLike
Pingback: ultrafeminin | psi-words
Închipuiri
Un chip înmobilat de corp
Mi-a dezlipit de văz privirea.
Orbecăi ca un cârtiț-corb:
Nu-i chip să-mi descifrez orbirea!…
O chipeșă de columbea
Mi-a-nțelenit sufletiubirea.
Apoi s-a sublimat în stea!…
Nu-i chip să-mi rostui fericirea!…
O chiparoasă demoazea
Cât zici ”condur” mi-a prins visarea,
Mimând cu fundul o bezea…
Nu-i chip. Nu-i corp. Nu-i suflet. E uitarea.
LikeLike
Maestre, ești obraznic! Eu te primesc în casa mea modestă și tu îmi eclipsezi frumusețe de poezioară naivă și nemâncată (doar sufletul ce-i de ea) cu așa stroafe elaborate? E sfidător! E ca și când ți-ai parca Porche-ul în fața bojdeucăi lui Creangă. 😀
LikeLike
S-avem pardon de casa matale ”modistă”! Dar inspirația nu știe carte, ea nu ”deferențiază” între bojdeucă și mansion, nu te da o biată fătucă de pension, căci ești ditai matroana de conac artistic! 🙂
LikeLike
Conașule, la așa aprecieri, mâine-poimâine transform conacul în palat. Ia de-aici un cognac artistic să-ți ungă sufletul și să mai zici de bine și altădată!
LikeLike
Un cognac ar fi spirt pentru mine, am o stare de spirit lâncezoasă, musai tre bontratată…
LikeLike
Pentru o astfel de stare lâncezoasă nu co(g)nacul e tratamentul potrivit, onorabile. Vino în căsuța portugheză ș-am să-ți arăt adevărata bontrație cu vin și pâine aburindă! Abia atunci are să-ți zburde spiritul spirt.
LikeLike
Pingback: ÎnCHIPuiri « ComiCultural