Te vreau azi

 

 

 

Screen-Shot-2013-03-10-at-3.16.51-PM

Maria Szollosi

 azi,

de ziua ta

am să te duc la picnic pe fundul mării

de ziua ta

vreau să fim doar noi doi

am înecat deja peștii în saramură

mormolocii i-am dus la orfelinat

de ziua ta

vom mânca alge

le voi mesteca eu pentru tine

mănânci din gura mea, nu-i așa?

azi,

de ziua ta

te vreau doar pe tine

 

A cui zi era oare, mâine?

 

19 responses to “Te vreau azi

  1. Din gura ta azimă sfințită
    se făcu alga,
    sirena mea despletită

    ține-mă bine,
    cu năvoade grele de plumbi
    mă vrea înapoi zarea

    prinde-mă
    cu ventuze translucide
    narcotizante
    euforizante

    leagă-mă
    de catargul fregatei
    făcută coral

    nu, nu mă privi
    cântă-mi doar
    în surdină
    să nu mai aud clopotele
    chemarea….

    Like

    • Azi, îți vibrez corale zămislite-n clopot
      Îți cânt chemări, îți leg ancore
      Azi, îți sunt port

      Mâine voi înnoda clipele
      Și voi lega punți imaginare
      Desenate după chipul tău

      Like

  2. Am zis cel mai mult, deci și restu-mi place. Exceptându-ți avatarul. Ăla e de-a dreptul hidos. Da’ cred că tot erotic, dacă mă uit mai bine. Degustând degetul. Anume l-ai ales, sau pur și simplu ți-a plăcut poza? 🙂

    Like

  3. Asta tu trebuie să-mi spui. Dincolo de mesajul pe care eu încerc să-l transmit, important este ce ajunge la ceilalți. Dacă eu ți-aș spune că nu am ales întâmplator sau superficial – având drept criteriu plăcerea, ar începe să-ți placă? S-ar schimba imaginea în vreun fel? Dincolo de intenția mea este percepția ta. A ta, în sens generic. Poate fi o părere împărtășită și de alții.

    Like

  4. În lumea asta virtuală e un loc unde scriu nişte, semnând Surorile Marx; e ceva vreme de când nu mai cred că’s nişte ele, ci nişte ei.De ce îţi spun asta? Pentru că aşa s’ar putea petrece şi cu locul ăsta, iar tu să fii un el, nu o ea.
    Ce mi-a venit de îţi spun asta? Aşa, un gând, ca o joacă.

    Like

    • Nu știu Surorile Marx dar am să le caut. Știu însă de frații Marx. Am văzut vreo două filme cu ei. Iar Groucho Marx a avut o vorbă care m-a uns pe spirit: „Sunt un om cu multe principii. Dacă nu vă plac astea, am altele”. Prin extrapolare, ca să răspund și suspiciunii tale jucăușe, aș putea spune că sunt de sex feminin dar dacă nu vă place sexul meu mai am și altele :)) Oricum e bine că nu mă bănuiți de personalitate multiplă. Acum, fie vorba între noi, ca fetele, asta e ideea ta sau ai împrumutat-o de la Lotus? El crede că masculinitatea mi se trage de la avatar și de la gândirea rațională. Ție ce ți se pare lipsit de feminitate pe blogul meu?

      Like

  5. Ba din contră, dacă chiar eşti o femeie, scrii câteodată cu partea masculină din tine, şi asta îmi place, ai vână când năvăleşti cuvinte, mai cu seamă atunci când răspunzi comentariilor.
    Şi ca fapt divers, eu nu împrumut idei de-ale cuiva, oricine ar fi acelaceea.
    Iar între noi, ca fetele,în “literatură” totul e permis. Trăim, literaturizăm.

    Like

  6. Ce e dezmățul ăsta în lipsa mea?

    Camelia, îți mulțumesc și pentru dedicație și pentru cuvintele cu care mă răsfeți. Ai dreptate, în literatură totul e permis. Nu că eu aș scrie literatură. Să scrii literatură în zilele noastre e mai greu decât oricând. Trebuie să fii genial să reușești. Mâine împlinesc două luni de când am scris primul text din viața mea, pe care l-am publicat aici, pe blog. Pentru mine e doar o joacă. Așadar, cu atât mai mult, totul e permis. Dacă veniți și voi măcar din când în când să vă jucați cu mine, voi fi mai mult decât încântată.

    Lotus, ție nu-ți pot mulțumi pentru dedicație, ci doar pentru intenție și efort.

    Am și eu ceva pentru voi dacă mai aveți răbdare câteva minute.

    Like

  7. Efortul a fost de a posta un clip care pe mine m-a amuzat, pe tema descoperirii faptului că prietena cuiva e purtătoare de penis, în continuarea unor schimburi de replici în care Camelia a (re)adus în discuție sexul tău. Iar intenția a fost de-a te amuza.

    Dacă nu mi-a ieșit, se poate să nu fi ales bine clipul. Dar tot la fel de bine se poate să citești comentariile prea încruntată. 🙂

    Like

    • Clipul a fost foarte amuzant și în temă cu discuția. Ți-am și răspuns la el într-o notă amuzantă. Te tachinam doar. Te asigur că nu citesc nimic cu încruntare. Îmi place viața prea mult ca s-o iau în serios. I-aș strica tot farmecul.

      Like

  8. Lotus, legat de avatarul pe care ea l-a ales, în lumea asta virtuală, zeiţele de nimic scriitoare îşi pun, care mai de care, înfăţişări pe care şi le vor dar care nu le vor fi vreodată, însă ea, cea care chiar se pricepe la ţesut cuvinte, făcând-o cu umor, stăpânind parodia şi ironia, mânuindu-le deopotrivă fermecător, a vrut altceva, şi incitant, pentru că stârneşte şi intrigă deopotrivă alegerea Sophiei, o muiere straşnică precum pare.

    Sofia, îngăduie-mi să-ţi spun aşa, cele două luni îţi doresc să se dea peste cap şi să se transforme în doi ani, şi aşa mai departe, şi ştiu că nu va fi oricum şi nu se vor preschimba în orice.

    Like

  9. Camelia, mă înveți alintată. În ritmul ăsta, în doi ani, nu o să-mi mai ajungi cu prăjina la nas. :))

    Cât despre diversitatea lumii virtuale, calitate sau lipsa ei, cred că cel mai bine e să luăm ceea ce ne place și ni se pare nouă frumos. E loc pentru toată lumea și în real și în virtual iar oamenii trebuie să se însoțească după criteriul compatibilității. Sunt atât de multe lucruri frumoase și oameni minunați chiar în proximitatea noastră, că nu ne va ajunge toată viața să le cuprindem. Ar fi păcat să ne împiedicăm de urât și să nu ne mai rămână timp tocmai pentru frumos.

    Like

  10. Drept grăit-ai, ca o Sofia a înţelepciunii. Eu sunt o fiinţă vulnerabilă la frumos, iar acolo unde am găsit frumuseţea, am luat-o şi mi-am aşezat-o pe genunchi, acolo unde am găsit-o, am lăsat şi urme ale trecerii mele, asta despre lumea virtuală.
    Despre cea reală, avem fiinţe minunate care ne înconjoară în cât simţit că viaţa noastră de-asta nu are nevoie să poarte podoabe, că’i are pe ei.
    Şi să nu uităm că şi urâtul are frumuseţe; la urma urmei, esistă şi o estetică a urâtului, nu?

    Like

  11. Urâtul are fascinația lui ca și suferința, drama. Ele există, chiar dacă în doze diferite, în fiecare dintre noi, fie și în formă incipientă sau reziduală. Din când în când, trebuie să ne alimentăm și aceste nevoi. În artă însă, vor fi întotdeauna mai apetisante chiar dacă în viața reală le culegem mereu proaspete.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s