Sunt femeie. Dar cine e perfect?

 

 

 

Ca origine: Primată

Într-o traducere aproximativă: prima femelă din istorie, cât de cât valabilă. Evident, fiind ”prima exemplară”, eram doar cu titlu de exemplu. Dar măcar îndeplineam funcțiile primare. Și primisem încredințări ferme din partea Creatorului ca voi fi îmbunătățită cât de curând. La polul opus, masculul era deștept, puternic, viril și vâna. Pentru că avea vână. Și pentru că așa voia el (chiar dacă nu citise teoria asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman, apărută mult mai târziu).

În istorie: Oprimată

Adică o primatăPentru că ediția revizuită și îmbunătățită încă se lăsa așteptată. Și pentru că nu aveam un nume. Și pentru că așa vorbea despre mine masculul deștept, puternic și viril. Care, spre deosebire de primată, se numea deja OM. Și încă mai vâna. Uneori. Nu că nu s-ar mai fi simțit în vână. Ci pentru că între timp, descoperise cultivarea viței de vie. Și fiind și cult, o cultiva intens.

Fără succes: Suprimată

De fapt, se scrie sub primată dar e mai greu de pronunțat; iar în română oricum scriem cum vorbim și cum ne e mai ușor și până la urmă, cum vrem noi. Că doar e limba noastră și măcar cu ea să facem ce vrem. Deci, fără succes sub primată pentru că, așa cum am mai spus, masculul depășise deja stadiul de primată. Așa că, prin puterea decizională conferită chiar de Autoritatea Supremă, a stabilit că EL și numai EL trebuie să stea sub. Că doar era obosit de la vânătoare. Sau de la culesul viei?!…

Furia acumulată de secole: Reprimată

Mai exact, re primată sau din nou primată. Trecută prin matriarhat, prin foc (în special al iubirii) și pară (de unde mi-a rămas și  forma trupului), trecută cu vederea, trecută de timp  sau și mai simplu – trecută, aveam să devin în sfârșit prezentă. Așadar, Femeie! Și cu toate că îmi câștigasem aproape toate privilegiile și drepturile de care fusesem lipsită pe nedrept în trecut, mă apuca uneori din senin, o furie paroxistică. Ceea ce ne face să observăm o regresie temporară la stadiul inițial de primată, deoarece furia, violența neținute sub control sunt specifice doar ființelor involuate și iraționale. Prin opoziție, oamenii în general și bărbații în special, sunt ființe superioare, inteligente și raționale, capabile să-și controleze pornirile primare, sentimentele ostile și alte manifestări inadecvate.

De la sechelele rămase: Deprimată

Asta deoarece, episoadele de depresie nu pot fi decât de primată. Oamenii, ca ființe superioare, sunt echilibrați, puternici, își canalizează eforturile către dezvoltarea personală, sunt mereu în căutarea frumosului și a fericirii. Au așadar, aspirații înalte pe care nu doar le urmăresc, ci le și ating. De aceea, nu pot să cadă pradă depresiei, printre ale cărei cauze se numără slăbiciunea, ignoranța, lipsa stimei de sine și alte asemenea caracteristici în opoziție clară cu superioritatea speciei umane.

Când vorbește gura fără mine: Exprimată

Chiar dacă spun prostii, măcar articulez cuvinte, ceea ce mă face o ex-primată=fostă primată, cu semne clare și incontestabile de evoluție. Prin urmare, dacă nu mă ridic la nivelul așteptărilor voastre, trebuie să înțelegeți că sunt încă în plin proces de formare și dezvoltare personală, ca să folosesc exprimări la modă. Adică, nu sunt terminată.

În formă suplă: Comprimată

De câte ori mă îngraș mă încăpățânez să intru tot în hainele vechi și strâmte. Că vreau să-mi păstrez standardele. Sau chiar să le depășesc. În realitate însă, burta e singura care reușește să și le depășească. De aia e și cea mai comprimată.

În formă narcisistă: Imprimată

Mă prezint cu poza în mână și zic: m primatăU? Asta e o exprimare în limba veche sau latina vulgară. Din ea s-au inspirat și francezii mai târziu. Sau englezii, că-i cam încurc.

Sunt frumoasă, nu-i așa? După cum vedeți, am o grijă deosebită pentru formă. Fondul poate să mai aștepte. Sunt un exemplu viu că se poate trăi și așa. Și să ne mai lase Maiorescu cu a sa Teorie a Formelor fără Fond.

mainuto machiato

Drumul meu inițiatic se încheie deocamdată aici, în zilele voastre.

La fel și primata vizită. Dacă ți-a fost bine, mai rămâi să-mi mai cotrobăi prin sertare (am ascuns un vin vechi pe undeva) sau revino altădată, când ai timp! Deși, fie vorba-ntre noi, nu ai niciun motiv să te înhăitezi cu așa un specimen. Adică cu origini așa de vechi.

Prima(ta) Doamnă

Sursă foto: aici

12 responses to “Sunt femeie. Dar cine e perfect?

  1. O primată mică-mică,
    Dar înfiptă, va să zică,
    Se-nfoia în pragul casei:
    Bărbătușul mi-l flancase.

    Căci vânase prin ponoare
    Toată ziua căprioare…
    Și l-au prins două mioare
    Că vâna cu ”vâna”-n soare…

    Bărbătușul se scuzase,
    Căci vânase ce vânase
    Și, un pic mai către seară,
    Se-ncurcase c-o F. Cioară…

    Femeiușca, iute-n vână
    (Și cu mintea într-o rână…)
    Mi-l vână cu o tigaie
    Și-i marcă o vânătaie…

    Iar de-atunci, vânatu-n vână
    Se retrase la o stână…

    Și, precum a scris Bărbatul,
    Apăru … matriarhatul!…

    Like

  2. Căci bărbatul se scuzase

    Femeiușca îl iertase.

    Că de stat cu vâna-n soare,

    Cu ochii după F. Cioare,

    Vâna i se cam uscase

    Și F. Cioara i-o mâncase,

    Căci c-o iarb-o confundase.

    În matriarhat ajunsă,

    Altă vână îi fu ”unsă”.

    Că tot ai adus vorba despre matriarhat, în China, aproape de granița tibetană, există ultima societate matriarhală din lume. În comunitatea Mosuo, formată din aproximativ 40.000 de indivizi, femeile dețin puterea. Își aleg și schimbă partenerii după cum doresc, fără a se căsători sau a trăi împreună, considerând asta o piedică pentru libertatea lor. O fac (sau fuck) însa cu discreție. Denumită ”walking marriages”, sau ”zou hun” în chineză, această formă de împreunare presupune ca, după lăsarea întunericului, bărbatul să meargă la casa femeii, dar ”dis de morning” să meargă la el acasă. Bărbații nu au nimic împotrivă, ba chiar se declară fericiți de poligamia oferită. De asemenea, în comunitatea lor nu există cuvântul ”tată”. Ar fi și greu de știut cine e tatăl.

    Dacă ți se pare interesant subiectul, poți afla mai multe pe linkul Mosuo Project (http://www.mosuoproject.org/walking.htm).

    Like

  3. Pingback: Ketherius » moment vesel

  4. Pingback: Concurs „Moment umoristic” | Dianaticus Cudi

  5. baftă la concurs. 🙂 uite-aşa ne mai găsim unii cu alţii! mi-a plăcut mult jocul tău de cuvinte şi, vorba ta, să mai cotrobăim prin sertare.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s